anghină/angină s.f. - 1 inflamaţie a faringelui şi a amigdalelor
Anginele sunt de origine virală şi uneori bacteriană (infecţii datorate germenilor ca streptococii, stafilococii sau cei din genul Haemophilus). Ceva obişnuit în decursul unui guturai sau al unei gripe, angina poate, în mod excepţional, să constituie semnul precursor al altei boli mai grave (mononucleoză infecţioasă sau difterie). Angina roşie este o inflamaţie acută a faringelui, care dezvăluie, la examenul clinic, o mucoasă mai roşie decât este normal.
Diferite tipuri de angina
Angina erilematoasă sau angina roşie catarală, cea mai
răspândită, survine mai ales la copilul sub 10 ani. Febră, dureri vii la deglutiţie, migrene, acestea sunt simptomele. Examenul faringelui dezvăluie o roşeaţă difuză şi o creştere de volum mai mult sau mai puţin importantă a amigdaielor. Angina eritematoasă poate să se complice cu un flegmon periamigdalian (abces între peretele faringelui şi amigdală),
care provoacă un trismus (contractura muşchilor masticatori) şi o disfagie (dificultate de deglutiţie).
Angina bolilor eruptive este un simptom major al scarlatinei, al rujeolei şi, în mică măsură, al rubeolei.
Angina streptococica a reumatismului articular acut
precede cu câteva zile sau săptămâni manifestările acestui reumatism. Ea se manifestă printr-o amigdalită (inflamaţia amigdaielor) cu vomă şi dureri de cap. Studiul bacteriologic arată prezenţa streptococilor hemolitici ai grupului A care pot antrena, în afara atingerilor articulare şi cardiace, complicaţii renale. Acest risc, cândva grav, este prevenit astăzi, în ţările dezvoltate, prin antibioterapia sistematică a acestor angine.
Angina pectorală : Durere toracică ce poate iradia spre gât, maxilarul inferior sau braţe, consecinţă a unei proaste irigări a
le inimii.