albumină s.f. - subsatnţă proteică complexă din materia vie
Proteină hidrosolubilă sintetizată în ficat,
constituind, împreună cu globulinele, principalele proteine sangvine. Albumina reprezintă 55% din toate proteinele plasmei sangvine, în care cantităţile de albumina (albuminemia) sunt în jur de 40 grame la litru. O hipoalbuminemie (scăderea cantităţii de albumina din sânge) poate fi cauzată de mai mulţi factori: un deficit în aportul alimentar în proteine, o dereglare a absorbţiei intestinale în cursul anumitor boli digestive, o anomalie a sintezei hepatice ca în cazul cirozelor, o pierdere excesivă prin scaune şi mai ales prin urină (albuminurie). Acest ultim caz este consecinţa trecerii, în mod normal în cantitate mică, a albuminei dar şi a altor proteine plasmatice prin filtrul renal atunci când rinichiul este afectat, de exemplu, în unei hipertensiuni arteriale sau al unui diabet zaharat. Atunci
se vorbeşte de proteinurie. Hiperalbuminemiile (creşterea nivelului de albumina în sânge), foarte rare, sunt aproape întotdeauna urmarea unei deshidratări.