amenoree s. f. absență fiziologică a ciclului menstrual, în timpul sarcinii, al alăptării, sau patologică, pricinuită de o insuficiență ovariană sau hipofizară
Amenoreea primară înseamnă absenţa apariţiei fluxului menstrual la vârsta pubertăţii (în general, spre vârsta de 13 ani). Foarte adesea este vorba de o simplă întârziere pubertară. Mai rar, cauzele pot să fie o malformaţie congenitală, o insuficienţă ovariană primitivă (sindromul lui Turner) sau o boală hipotalamohipofizară (adenom hipofizar). Diagnosticul ginecologic se bazează pe existenţa sau absenţa caracterelor sexuale secundare, examinarea organelor genitale şi măsurarea gonadotrofinelor hipofizare (FSH, LH).
Amenoreea secundară reprezintă dispariţia fluxului menstrual timp de cel puţin trei luni la o femeie care anterior a avut ciclu. În primă fază se evocă mai întâi o sarcină (amenoree gravidică), dar şi absenţa ciclului după încetarea unei contracepţii hormonale, care se poate prelungi câteva luni. Dacă nu e nevoie de mai mult, diagnosticul este orientat prin elemente clinice: variaţii ponderale, bufeuri de căldură, galactoree, semne de hiperandrogenie (pilozitate, acnee), cefalee, tulburări de vedere şi alte semne evocând o boală endocrină.
În majoritatea cazurilor de amenoree, descoperirea cauzelor permite instituirea unui tratament, de tip chirurgical sau hormonal.