antiseptic, -ă adj., s.n. - substanță folosită pentru a combate microorganismele , germenii prezenti pe piele, mucoase, suprafețe
Antisepticele de uz extern: în funcţie de structura lor chimică şi de proprietăţile lor, se deosebesc numeroase substanţe: alcoolul, apa oxigenată, derivaţii de amoniu cuaternar (benzalkoniu), clorhexidina, derivaţii fenolului, oxidanţi, acizi, derivaţi metalici (mercur, argint, cupru, zinc), coloranţi (eozină, albastru de metilen), hexetidină, hexomedină, iod. Criteriile de alegere sunt numeroase şi complexe: toxicitatea, probabilitatea de a declanşa o alergie, puterea iritantă interzicând aplicarea pe mucoase sau pe plăgi, rapiditatea de acţiune, necesitatea de a elimina în mod radical germenii sau doar a împiedica proliferarea lor.
Antisepticele de uz intern : unele medicamente (care nu sunt antibiotice) sunt prescrise pe cale orală în tratarea infecţiilor intestinale sau urinare (sulfamide).