artrografie s.f. - radiografie a unei articulaţii
Examen radiologic care permite vizualizarea interiorului unei articulaţii. Artrografia necesită o puncţie articulară şi injectarea unui produs de contrast, care poate fi aerul (artrografie gazoasă), un produs de contrast iodat (artrografie opacă sau iodată) sau un amestec al acestor două metode (artrografia în dublu contrast).
Indicatii: Artrografia este utilizată, în principal, pentru stabilirea unui diagnostic sau pentru a realiza clişee preoperatorii. La genunchi, ea permite detectarea unei leziuni a unui menise sau a unui ligament răsucit care provoacă dureri, blocaje, instabilitate sau umflare. La umăr, examenul poate confirma ruptura musculară şi complicaţiile prin unele tendinite care generează dureri şi impotenţă funcţională. Pentru toate articulaţiile, arteriografia realizează o explorare de fineţe a suprafeţei articulaţiilor, a învelişului lor cartilaginos, sau căutarea unui corp străin intraarticular, adesea de natură cartilaginoasă şi care ar fi invizibil la o radiografie simplă.