atrofie s.f. - diminuare a greutăţii şi volumului unui organ, unui ţesut sau unui membru, ca urmare a unei hrăniri insuficiente a celulelor sau a unei imobilizări. O atrofie provine dintr-o deficienţă sau dintr-o distrugere a vaselor sangvine, nervilor sau a substanţelor nutritive. Atrofia poate fi patologică (atrofia ficatului consecutivă unei ciroze), dar şi fiziologică (atrofia timusului la adolescenţă şi a uterului după instalarea menopauzei). Tratamentul unei atrofii nu este posibil decât în măsura în care mai persistă o parte din organ sau din ţesutul normal susceptibil să se multiplice.