avitaminoză s.f. - deficit de aport sau absorbtie a unei/mai multor vitamine
Avitaminoza A se manifestă, în principal, prin tulburări oculare: hemeralopie (slăbirea sau pierderea vederii în lumină puţin intensă) şi xeroftalmie (diminuarea transparenţei conjunctivei şi corneei).
Avitaminoza Bl are ca expresie majoră boala numită beri-beri.
Avitaminoza B2 sau ariboflavinoza antrenează tulburări oculare (scăderea acuităţii vizuale, fotofobic prin sensibilitate anormală la lumină) şi leziuni cutanomucoasc (crăparea buzelor).
Avitaminoza B6 are manifestări multiple şi bine cunoscute la animal, dar, în patologia umană, nu există caracterizată o avitaminoză B6.
Avitaminoza BI2, vorbind la propriu, nu există, dar există o afecţiune, boala lui Biermer, care se caracterizează prin absenţa absorbţiei de vitamină B12 ca urmare a unei alterări a mucoasei gastrice.
Avitaminoza C confirmată antrenează scorbutul şi, la sugar, boala lui Barlow.
Avitaminoza D are drept consecinţă un rahitism la copil, o osteomalacie (afecţiune caracterizată printr-o înmuiere a oaselor) la adult şi, la orice vârstă şi în anumite împrejurări,
o tetanie.
Avitaminoza K antrenează fenomene hemoragice.
Avitaminoza PP antrenează pelagra.