colică s.f. - durere abdominală puternică
1. Care se referă la colon. 2. Durere spasmodică legată de distensia tubului digestiv, a canalelor glandulare sau ale căilor urinare.
Colicile biliare sau hepatice sunt legate de blocarea canalelor de către calculi; colicile intestinale sunt provocate fie de o iritaţie produsă de o gastroenterită sau de o colită, fie de o ocluzie intestinală. De asemenea, există colici pancreatice, cauzate de obstrucţia canalului lui Wirsung, şi salivare, datorate unei litiaze. Colica se traduce prin repetarea paroxismelor dureroase foarte violente, întretăiate de perioade de acalmie. Ea poale să fie însoţită de greţuri şi de jenă respiratorie (colicile biliare sau hepatice), de agitaţie şi de vome (colicile nefretice).
Colicile sunt tratate prin administrarea de analgezice şi de antispastice. Ele impun căutarea cauzei obstructive (calcul, cheag), care poate fi tratată prin extracţie.
Colica nefretică este durere acută şi violentă în regiunea lombară, datorată unei obstrucţii acute a ureterei, antrenând o dilatare bruscă a căilor urinare în amonte de obstacol.
Cel mai des, o colică nefretică este consecinţa migrării unui calcul care obstruează, complet sau nu, fie bazinetul, fie uretera. Colica nefretică se traduce printr-o durere violentă, care debutează, cel mai des, treptat, intensificându-se rapid şi evoluând prin paroxisme foarte violente, rapid devenite insuportabile, fără a se găsi vreo poziţie în care durerea se calmează. Durerea are un traiect deosebit, caracteristic acestui tip de afecţiune; ea înconjoară flancul şi se propagă în jos, coborând spre organele genitale externe. Când obstacolul este situat jos în ureteră, pacientul se plânge adesea de tulburări micţionale care se traduc prin nevoia frecventă de a urina fără emisie de urină totuşi.