diabet s.n. - DIABET. Orice boală caracterizată prin eliminarea excesivă a unei substanţe în urină.
Se pot deosebi, diabetul insipid, tulburare a funcţiunii renale, caracterizat printr-o emisie masivă de urină; diabetul zaharat, prezenţa excesivă a zaharurilor în urină din cauza unei hiperglicemii; diabetul renal, prezenţa zahărului în urină, fără hiperglicemie; diabetul de sarcină, formă de diabet zaharat survenind în timpul sarcinii.
Folosit fără vreun epitet, cuvântul diabet semnifică diabetul zaharat.
Diabetul zaharat este o afecţiune cronică ce se caracterizează printr-o glicozurie (prezenţa de zahăr în urină) provenind dintr-o hiperglicemie (exces de zahăr în sânge). Diabetul zaharat este cauzat de o insuficienţă sau o încetinire a secretării insulinei de către pancreas, hormonul necesar utilizării glucozei pentru a răspunde necesităţilor energetice celulare. Această formă de diabet afectează 4% din populaţia ţărilor industrializate şi are adesea un teren familial: între 5 şi 7% dintre copiii care au avut un părinte diabetic riscă să facă boala. Cele două tipuri principale de diabet sunt diabetul insulinodependent şi diabetul neinsulinodependent. În plus, se mai disting diabetul zis gestaţional, care apare în decursul sarcinii, şi diabetele zise secundare, mai puţin frecvente, care se manifestă în decursul diferitelor afecţiuni (pancreatită cronică, hemocromatoză, acromegalie, sindromul lui Cushing, feocromocitom), sau al tratamentelor medicamentoase (corticosteroizi), sau legate de un anume tip de subnutriţie (diabetul tropical).