digestie s.f. - proces fiziologic de transformare a alimentelor în produşi asimilabili
Ansamblu al proceselor mecanice şi biochimice care asigură transformarea şi absorbţia alimentelor. După ce a fost înghiţit, bolul alimentar trece în faringe, apoi în esofag şi ajunge în stomac datorită unui mecanism involuntar care pune în acţiune muşchii peretelui esofagian (peristaltism).
În stomac, alimentele suferă modificări care permit absorbţia lor ulterioară de către intestinul subţire: digestia gastrică asigură stocarea lor şi fărâmiţarea lor mecanică, sterilizarea lor parţială şi degradarea unor proteine. Stomacul poate stoca până la aproximativ un litru de alimente care sunt transformate aici de secreţiile gastrice. Aceste secreţii, produse de către glandele gastrice, conţin acid clorhidric şi enzime digestive ( îndeosebi pepsina, necesară digestiei proteinelor). Mici contracţii, propagate aproximativ din 20 în 20 de secunde de către păturile musculare, permit amestecarea alimentelor cu secreţiile şi împing amestecul obţinut, chimul, către partea inferioară a stomacului. Chimul trece în prima parte a intestinului subţire, duodenul, printr-un sfincter numit pilor.
În intestinul subţire (duoden, jejun, ileon), digestia continuă prin reducerea glucidelor la nivelul de zaharururi simple, a lipidelor în monogliceride şi în acizi graşi, a proteinelor în acizi aminaţi sau în peptide. Pentru a realiza aceasta, intestinul subţire are nevoie de secreţiile pancreasului şi ale bilei. Secreţia pancreatică este bogată în enzime necesare digestiei proteinelor, glucidelor şi lipidelor, în timp ce secreţia biliară joacă un rol important în digestia lipidelor. Absorbţia substanţelor transformate se face imediat de către enterocitele (celulele intestinale care permit trecerea alimentelor în sânge) din fiecare segment al intestinului subţire. în duoden sunt absorbite preferenţial fierul, calciul şi vitaminele. Glucidele şi lipidele sunt absorbite în duoden şi jejun, iar sărurile biliare în ileon. Materile care n-au fost absorbite înaintează până în intestinul gros prin mişcări peristaltice. Digestia colică (la nivelul colonului) constă, în principiu, într-o degradare microbiană fără prea mare utilitate pentru nutriţie.