edem s.n. - acumulare de lichid în ţesuturile organismului, în particular în ţesutul conjunctiv.
Factorii mecanici pot provoca edeme. Obstruările venoase (flebită, insuficienţă cardiacă etc.) sau limfatice (limfangite) deranjează circulaţia lichidelor în organism.
Factorii fiziochimici pot, de asemenea, să dea naştere unui edem. Astfel pot sta lucrurile în afecţiuni renale, ca sindromul nefrotic sau carenţele în proteine.
Edemul se manifestă mai întâi printr-o creştere în greutate. Atunci când se agravează, se constată o umflare care atinge cel mai des membrele inferioare. Această formă de edem este însoţită, în general, de oboseală şi se manifestă cel mai frecvent seara. Printre edemele membrelor inferioare, se deosebesc edemul bilateral şi edemul unilateral, consecutiv adesea unei insuficienţe venoase la bolnavii care au varice sau flebita unei vene profunde. Edemul poate, de asemenea, să afecteze alte părţi ale corpului (abdomen, gambă, piept, faţă etc).
Adesea edemele nu pot fi tratate decât prin stimularea evacuării lichidului în urină de către rinichi. Pentru a ajunge la acest rezultat, se impune administrarea de diuretice şi ţinerea unui regim alimentar hiposodat. Tratamentul diferă totuşi după tipul de edem şi după cauza edemului. Un edem unilateral al unui membru inferior, cauzat de o flebită, se reduce în urma unui tratament anticoagulant. Dacă el este cauzat de o insuficienţă venoasă, poate fi ameliorat prin purtarea unui ciorap de varice. Un edem bilateral a membrelor inferioare, imputabil unei insuficienţe cardiace, se tratează prin administrarea de medicamente antidiuretice, cardiotonice şi vasodilatatoare.