encefal s.n. -creier
Partea superioară a sistemului nervos central, constituită din trunchiul cerebral, din cerebel şi din creierul mare, asigurând controlul întregului organism. Encefalul ocupă cutia craniană şi conţine trei elemente:
Trunchiul cerebral, care prelungeşte măduva spinării, amplasat în coloana vertebrală, cuprinde, începând de jos în sus, bulbul rahidian, protuberanta inelară şi pedunculii cerebrali.
Cerebelul sau creierul mic este o masă rotunjită situată în spatele trunchiului cerebral.
Creierul, situat deasupra trunchiului cerebral, cuprinde diencefalul (talamus, hipotalamus, hipofiză) şi cele două emisfere cerebrale, foarte voluminoase, fixate de cele două părţi ale diencefalului.