epiglotă s.f. - membrană (cartilagiu ) al regiunii superioare a laringelui.
Epiglota este o lamă de cartilagiu acoperită cu o mucoasă a cărei bază este legată şi articulată la restul laringelui. Este situată la extremitatea superioară a laringelui, ea face parte din peretele anterior al acestui organ; baza limbii se găseşte chiar deasupra şi în faţa ei.