febră s.f. - temperatură ridicată a corpului
Temperatura corporală mai mare de 37°C, măsurată în gură, sau de 37,°C măsurată în rect. Febra este provocată de proteinele zise pirogene eliberate în organism atunci când globulele albe luptă împotriva microbilor responsabili de o infecţie. Această creştere a temperaturii acţionează împotriva multiplicării anumitor microbi. O febră mai poate fi prezentă în absenţa unei infecţii (infarct de miocard, tumoră a sistemului limfatic).
O stare febrilă este însoţită adesea și de o senzaţie de frig, de sete intensă sau de frisoane, putând merge, la copil, până la convulsii sau delir. La adult, o febră moderată poate să nu fie observată sau poate antrena doar o senzaţie de indispoziţie ori impresie de frig. La bătrân, o febră ridicată poate antrena tulburări de comportament, simulând o meningită, de exemplu.