glosită s.f. - inflamaţie a limbii
O glosită se traduce printr-o modificare a aspectului şi culorii limbii, care devine roşie şi dureroasă, şi printr-o atrofiere a papilelor. Afecţiunea poate fi acută sau cronică.
Gositele acute pot fi generalizate pe toată limba (scarlatină, intoxicaţie medicamentoasă) sau localizată (rănire din cauza unui dinte sau unei proteze, arsură).
Glositele cronice pot fi un semn de anemie prin carenţă în vitaminele grupei B (boala lui Biermer), în fier (anemie feriprivă) sau în zinc, unul din semnele unei uscăciuni bucale în cadrul sindromului lui Gougerot-Sjogren sau al sifilisului terţiar (al treilea stadiu de evoluţie al acestuia); acestea sunt atunci generalizate. Formele localizate cuprind mici eroziuni suprainfectate de sifilis secundar şi două afecţiuni deosebite de origine necunoscută:
Glosita exfoliativă, care se caracterizează prin apariţia unor plăci roşii a căror formă variază de la o zi la alta;
Glosita losangică mediană, care se traduce printr-o placă roşie de distribuţie mai mult sau mai puţin simetrică.