glotă s.f. - Regiune a laringelui cuprinsă între corzile vocale.
Glota constituie etajul mediu al laringelui, situat între vestibulul laringean (deasupra) şi regiunea subglotică (dedesubt). Ea este mărginită de fiecare parte de către o coardă vocală, o sforicică albicioasă orizontală, constituită din muşchi şi acoperită cu o mucoasă fină. În timpul respiraţiei normale, aerul expirat nu produce nici un sunet Ia trecerea prin glotă. În cursul fonaţiei, aerul expirat produce un sunet datorită vibraţiei corzilor vocale (sunet laringean) şi a cavităţii orobucale situate deasupra.