hiperglicemie s.f. - creştere a cantităţii de glucoză în sânge
Creştere anormală a glicemiei (nivelul glucozei din sânge) deasupra valorii de 6,7 milimoli, adică 1,2 grame, pe litru.
Hiperglicemia este caracteristică diabetului. Un diabetic resimte hiperglicemia cronică (hiperglicemia acută nu poate fi detectată de pacient decât prin test) prin anumite stări fizice, cele mai comune fiind: gura uscată și nevoia acută de apă, urinatul des, chiar nocturn de câteva ori pe noapte de la 3-4 ori în sus pe noapte, scăderea în greutate fără motiv în condițiile în care glicemia nu este scăzută un timp îndelungat, tulburări vizuale, stările de vomă, durerile în capul pieptului, arsurile stomacale o stare în general proastă.