hipoacuzie s.f. - diminuare a acuităţii auditive.
Atunci când acuitatea auditivă scade în mod important sau dispare complet, se vorbeşte de surditate. Organul auzului este constituit din două părţi: un aparat de percepţie şi un aparat de transmisie. Există, pornind de aici, două forme de hipoacuzie:
Hipoacuzia de percepţie : este vorba de diminuarea acuităţii auditive în care transmisia este bună, dar percepţia defectuoasă.
Hipoacuzia de transmisie : este vorba de o diminuare a acuităţii auditive din cauza unei atingeri a conductului auditiv extern, a urechii externe sau a urechii medii (care
conține oscioarele).