hipoglicemie s.f. - scădere a concentraţiei glucozei în sânge.
Diminuare anormală şi importantă a glicemiei (nivelul glucozei sangvine) sub 2,4 milimoli, adică 0,45 grame, la litru.
Absorbţia de zahăr, în prea mare cantitate şi prea rapidă, poate provoca o secreţie excesivă de insulina, la rândul ei responsabilă de o hipoglicemie zisă funcţională; aceasta survine după masă, niciodată pe nemâncate. Hipoglicemiile organice (consecutive unei leziuni a unui organ), mai rare, se observă în caz de insulinom (tumoră a pancreasului secretând insulina) sau de insuficienţă suprarenală. Acestea survin pe nemâncate, la distanţă de luarea mesei sau în cursul exerciţiilor fizice intense. în sfârşit, o hipoglicemie poate fi provocată de o intoxicaţie cu un medicament (insulina, sulfamide, dextropropoxifen, aspirină în doze mari) sau printr-o absorbţie excesivă de alcool.
O hipoglicemie se traduce prin palpitaţii, transpiraţii, o senzaţie de foame imperioasă, o paloare, dificultăţi de concentrare intelectuală, tulburări ale stării de spirit şi ale caracterului, tremurături şi tulburări vizuale. Mai rar, ea poate provoca tulburări ale stării de conştientă, chiar o comă.