miopie s.f. - imposibilitatea de a distinge clar obiectele depărtate
Miopia simplă apare la pubertate. Ea este, în general, slabă, -4 sau -5 dioptrii, creşte în timpul adolescenţei şi apoi se stabilizează. Această miopie nu are consecinţe asupra ochiului în sine.
Miopia puternică este adesea ereditară sau consecutivă unei boli a ochiului în copilărie. Ea apare, în general, până la vârsta de 6 sau 7 ani şi progresează rapid, putând ajunge de la -6 la -20 dioptrii şi obligă Ia schimbarea regulată a lentilelor corectoare. Ea este însoţită de leziuni degenerative ale fundului de ochi (coroida, sclerotica şi retina), prezentând un risc crescut de dezlipire a retinei.
Persoanele care prezintă o miopie puternică trebuie să-şi examineze regulat fundul de ochi, cu scopul de a preveni riscul de dezlipire a retinei.
Miopia, detectată în cursul testelor vizuale, se corectează prin lentile corectoare sau prin lentile de contact.