osteopatie s.f. - 1. orice boală osoasă; 2. metodă terapeutică manuală utilizând tehnici de manipulare vertebrale sau musculare.
Osteopatia (metoda terapeutică) admite faptul că o stare bună a corpului uman este legată de buna funcţionare a aparatului său locomotor (schelet, articulaţii, tendoane, nervi şi muşchi). Ea poate acţiona şi la distanţă, pornind de la sistemul musculoscheletic, asupra principalelor organe ale corpului omenesc, utilizând tehnici de torsiune, de întindere şi de presiune. Manipulările osteopatice sunt efectuate în mod normal de către un medic; ele sunt scurte, însoţite de o uşoară troznitură şi, de obicei, nedureroase.