otită s.f. - inflamaţie a urechii
Inflamaţie a cavităţilor urechii medii, a mucoasei care le tapetează si a timpanului (miringită).
Otita acută este o inflamaţie datorată unei infecţii bacteriene (Pneumococ, Haemophilus, Streptococ, Stafilococ), uneori poate fi şi de origine virală, care afectează de cele mai multe ori copiii între 6 luni şi 2 ani, în particular copiii crescuţi în colectivitate. Infecţia este mai întâi localizată la nivelul faringelui, apoi se propagă la ureche prin canalul trompei lui Eustachio. O otită acută se traduce printr-o durere violentă a urechii, asociată cu o febră de aproximativ 38,5°C. Unui copil care se plânge de dureri de urechi sau a cărui febră nu scade trebuie să i se acorde îngrijiri medicale fără întârziere.
Otita subacută este, în general, o otită seroasă, o inflamaţie a urechii însoţită de o efuziune lichidiană (fără puroi), provocată de o proastă funcţionare a trompei lui Eustachio. Ea se manifestă prin otite acute repetate şi/sau o scădere a auzului. Tratamentul, dificil, constă, după caz, în administrarea de antibiotice sau, eventual, în cure termale.
Otita cronică este de două tipuri: otita mucoasă, caracterizată printr-o perforare a timpanului, şi otita colesteatomatoasă, provocată de o dezvoltare în urechea internă a unui chist epidermic, colesteatomul. O otită cronică se traduce printr-o scădere a auzului şi printr-o scurgere; otita cronică colesteatomatoasă se complică, în unele cazuri, cu o paralizie facială, cu o labirintită sau cu o meningită. Tratamentul este mai ales chirurgical şi constă în repararea timpanului sau în practicarea extirpării colesteatomului.
Otita externă se manifestă printr-o inflamaţie a pielii care tapeteză conductul auditiv extern. O otită externă este cauzată de o infecţie cu o bacterie sau cu o ciupercă microscopică. Ea se manifestă dureri, mâncărimi şi scurgeri. Tratamentul constă în instilarea de picături de antiseptic, de antibiotic sau de antifungic în ureche.