pancreatită s.f. - inflamaţie a pancreasului
Pancreatita acută are drept cauze principale alcoolismul şi migraţia calculilor în căile biliare. Criza este uneori declanşată de o masă copioasă şi cu alimente greu digerabile. Ea se manifestă printr-o durere violentă şi care rezistă la calmante, durere amplasată în jumătătea superioară a abdomenului. Acesta se pune pe baza măsurării enzimelor pancreatice (lipază, amilază) din sânge, nivelurile lor fiind atunci anormal de ridicate, şi pe baza ecografiei şi a scannerului abdominal. Tratamentul este mai întâi medical: oprirea alimentării, reducerea secreţiilor pancreatice prin administrarea de inhibitori enzimatici, luarea de analgezice, rehidratarea şi tratamentul cu antibiotic al infecţiei. Poate fi necesar un tratament chirurgical.
Pancreatita cronică este o inflamaţie cronică a pancreasului, care se traduce printr-o scleroză treptată a glandei pancreatice şi antrenează în timp o distrugere completă a acesteia. Această boală are drept cauză, cel mai frecvent, alcoolismul cronic. Principalul simptom este o durere epigastrică, asociată cu pierderea în greutate. La început, crizele sunt intermitente, cu lungi remisiuni, apoi crizele sunt din ce în ce mai apropiate unele de altele. Distrugerea pancreasului exocrin antrenează un sindrom de malabsorbţie (diaree cronică şi pierdere în greutate); cea a pancreasului endocrin antrenează un diabet insulinodependent. Tratamentul nu este decât chirurgical în caz de complicaţie (icter persistent, hemoragie digestivă etc). Tratamentul medical cuprinde suprimarea alcoolului şi administrarea de analgezice şi extracte pancreatice.