peritonită s.f. - inflamaţie a peritoneului
O peritonită este aproape întotdeauna consecutivă unei atingeri a unui organ abdominal: fie un viscer este infectat şi bacteriile se propagă apoi din aproape în aproape în peritoneu; fie peretele unui viscer cavitar (intestin, de exemplu) este perforat, iar conţinutul său - care poate cuprinde bacterii şi substanţe agresive - se acumulează în peritoneu. Odată inflamaţia declanşată, se produce o ocluzie intestinală. Pierderile lichidiene diminuează de altfel volumul sangvin, ceea ce explică, în caz de peritonită gravă sau prelungită, suferinţa principalelor viscere (plămâni, rinichi).
Peritonita acută poate avea diferite cauze: perforarea unui ulcer al stomacului sau al duodenului; apendicita; colecistita (inflamaţia veziculei biliare); sigmoidita (inflamaţia ultimei părţi a colonului); plaga unui viscer cavitar, survenită în cursul unui traumatism al abdomenului; salpingita (inflamaţia uneia sau ambelor trompe uterine); în acest ultim caz, peritonită rămâne localizată în micul bazin: atunci se vorbeşte de pelviperitonită. O peritonită acută poate fi generalizată sau localizată.