pleură s.f. - membrană seroasă a plămânului
Membrană care acoperă aproape complet plămânul, cu excepţia hilului (mică regiune a feţei sale interne pe unde trec vasele şi arborele bronhie). Pleura cuprinde două foiţe care se unesc la nivelul hilului: pleura viscerală, care tapetează plămânul, şi pleura parietală, care tapetează peretele toracic. Aceste foiţe sunt separate printr-un spaţiu denumit cavitate pleurală, care conţine un film lichidian.
Bolile pleurei, atunci când cauza lor este cunoscută, sunt mai ales infecţioase (tuberculoză, în particular) sau tumorale (mezoteliom, metastaze ale unui cancer din altă parte a corpului). Cavitatea pleurală poate dispărea prin lipirea foiţelor (simfiză pleurală) sau, din contra, poate creşte în volum din cauza unei efuziuni de lichid (pleurezie) sau de aer (pneumotorax).