pleurezie s.f. - inflamaţie a pleurei
Inflamaţie acută sau cronică a pleurei (membrana care înveleşte plămânii). O pleurezie este de cele mai multe ori cauzată de o infecţie cu o bacterie sau de un cancer provenind fie de la însăşi pleura (mezoepiteliom), fie dintr-o altă parte a corpului, prin metastază. Se întâmplă totuşi, în mai puţin de 10% din cazuri, să nu se găsească nici o cauză. O pleurezie poate fi uscată (atunci se vorbeşte de o pleurită, uneori) sau se poate traduce, în cavitatea pleurală, printr-o eliminare lichidiană localizată sau difuză. Se manifestă printr-o durere pe o parte a toracelui, o tuse uscată şi o febră în caz de infecţie.
Diagnosticul este confirmat de radiografia plămânilor şi de examenul histologic şi bacteriologic al unei mici cantităţi de lichid prelevat printr-o puncţionare cu acul. Pleurezia poate regresa spontan, dar bolnavul trebuie să fie supravegheat îndeaproape în eventualitatea că boala în cauză ar progresa şi ar deveni observabil clinic sau radiologie.