poliomielită s.f. - inflamaţie a substanţei cenuşii a măduvei spinării; paralizie infantilă
Termenul de poliomielită este folosit în mod curent pentru a desemna poliomielita anterioară acută.
Poliomielita anterioară acută este o boală virală provocată de un virus, poliovirus, care distruge neuronii motori ai coarnelor măduvei spinării şi nucleii motori ai nervilor cranieni, provocând o paralizie a muşchilor inervaţi de aceşti neuroni. Aceasta afectează, în principal, copiii, de unde şi celălalt nume al bolii: paralizie infantilă. Virusul se transmite prin ingestia de apă sau de alimente contaminate. Această afecţiune, cândva foarte frecventă, are o rată redusă de apariţie în ţările occidentale datorită vaccinării.
Începutul bolii este marcat, după o incubaţie de 8 zile (adesea vara sau toamna), printr-o stare infecţioasă de tip gripal (tulburări intestinale, febră ridicată, dureri musculare însemnate), prin dureri vii de cap care corespund unei meningite cu lichid cefalorahidian limpede şi uneori printr-o retenţie de urină.
Vaccinarea este obligatorie în numeroase ţări. Atunci când este corect aplicată (3 imunizări în primul an de viaţă, urmate de un rapel în anul următor, apoi de un rapel la fiecare 5 ani) protejează împotriva acestei boli, gravă din cauza infirmităţilor pe care le atrage.