sinus s.n. - denumire dată anumitor cavităţi ale organismului
Sinusul feţei este o cavitate umplută cu aer, scobită în oasele capului, ce se deschide în fosele nazale. Aceste sinusuri sunt simetrice, de fiecare parte a liniei mediane a feţei, şi tapetate cu o mucoasă asemănătoare cu cea a foselor nazale. Rolul lor nu este bine cunoscut.
Există diferite tipuri de sinusuri la nivelul feţei:
Sinusul etmoidal este format din mai multe cavităţi, sau celule, comunicând între ele. El este săpat în profunzime în masa laterală a etmoidului, în spatele rădăcinii nasului şi între feţele interne ale orbitelor.
Sinusul frontal este scobit în osul fontal, deasupra orbitei.
Sinusul maxilar este scobit în osul maxilarului superior, sub orbită. Prin faţa sa inferioară el se află în legătură cu rădăcinile celui de al doilea premolar şi primilor doi molari.
Sinusul sfenoidal este scobit în corpul osului sfenoid care închide în spate fosa nazală.
Bolile sinusurilor sunt inflamatorii (sinuzite) şi tumorale.