tiroidită s.f. - inflamaţie a glandei tiroide
Tiroidita limfocitară cronică, ori tiroidita lui Hashimoto, este cea mai frecventă. De origine autoimună, ea este caracterizată printr-o guşă foarte tare, prezenţa anticorpilor antitiroidieni şi evoluţia posibilă spre o hipotiroidie (micşorarea secreţiei de hormoni tiroidieni traducându-se printr-o încetinire a ritmului cardiac, o încetineală psihică, o îngroşare a pielii feţei şi a pielii gâtului, o paloare). Tratamentul face apel la luarea zilnică de tiroxină.
Tiroidita subacută a lui De Quervain este probabil de origine virală. Ea este marcată prin dureri vii în partea din faţă a gâtului, asociate adesea cu un sindrom gripal (febră, oboseală) şi printr-o hipertiroidie (creşterea secreţiei de hormoni tiroidieni) tranzitorie. Tiroida este umflată, dură şi dureroasă la palpare. Această afecţiune evoluează spontan către vindecare în aproximativ şase săptămâni.