1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ketoprofen Rompharm 100 mg/2 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare fiolă (2 ml) soluţie injectabilă conţine ketoprofen 100 mg.
pH-ul soluţiei este cuprins în intervalul 6,5 – 7,5.
Excipienţi cu efect cunoscut: o fiolă (2 ml) soluție injectabilă conține alcool benzilic 40 mg, alcool etilic 96% 200 mg, propilenglicol 800 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian cu proprietăţi analgezice şi antiinflamatorii, indicat în tratamentul simptomatic al bolilor reumatice inflamatorii, degenerative şi metabolice şi pentru ameliorarea durerii în anumite sindroame dureroase.
Indicaţiile administrării de scurtă durată a soluţiei injectabile de ketoprofen sunt următoarele:
Exacerbări ale bolilor osteoarticulare de natură reumatică:
− poliartrită reumatoidă
− spondilartrită seronegativă: spondilită anchilozantă, artrită psoriazică, artrită reactivă
− gută
− osteoartroză
− forme extraarticulare de reumatism: tendinite, tenosinovite, fibrozite, bursite, capsulite ale umărului
Exacerbări ale durerii:
− dureri de natură inflamatorie, dureri postoperatorii în chirurgia ortopedică
− lombalgii şi dureri de origine lombosciatică
− dureri de natură neoplazică
− dureri post-traumatice, dureri de origine musculoscheletală
4.2. Doze şi mod de administrare
Ketoprofen Rompharm 100 mg/2 ml, soluţie injectabilă, este recomandat pentru administrare parenterală.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlului optim al simptomelor (vezi pct. 4.4).
Doze recomandate:
Adulţi
Doza zilnică maximă recomandată de ketoprofen este de 200 mg. Înainte de a iniţia tratamentul zilnic injectabil cu 200 mg ketoprofen trebuie evaluat atent raportul risc-beneficiu. Nu se recomandă administrarea de doze mai mari decât doza maximă zilnică recomandată (vezi, de asemenea, pct.4.4).
Administrare intramusculară:
Doza recomandată este de o fiolă (100 mg) Ketoprofen Rompharm administrată intramuscular profund o dată sau de două ori pe zi.
Dacă este necesar, tratamentul injectabil cu ketoprofen poate fi înlocuit cu tratament oral, intrarectal sau transdermic.
Administrare intravenoasă sub formă de perfuzie, intermitentă sau continuă:
Ketoprofen Rompharm trebuie administrat intravenos numai în spital. Soluţia injectabilă trebuie administrată într-un interval de 30 de minute până la 1 oră. Administrarea intravenoasă sub formă de perfuzii se recomandă pentru o perioadă de maxim 48 de ore. Doza maximă zilnică de ketoprofen este de 200 mg.
• Perfuzie intermitentă intravenoasă:
100 până la 200 mg ketoprofen diluat în 100 ml clorură de sodiu 0,9% soluţie pentru injecţii, administrat pe o perioadă de 30 minute până la 1 oră. Doza maximă zilnică de ketoprofen este de 200 mg pe 24 ore.
• Perfuzie continuă intravenoasă:
100 până la 200 mg ketoprofen diluat în 500 ml soluţie perfuzabilă (clorură de sodiu 0,9% soluţie pentru injecţii, soluţie Ringer lactat, glucoză) administrată pe o perioadă de 8 ore. Injectarea poate fi repetată la interval de 8 ore. Doza maximă zilnică de ketoprofen este de 200 mg pe 24 ore.
Ketoprofen poate fi asociat cu analgezice cu acţiune centrală. Ketoprofen poate fi amestecat cu morfina în acelaşi flacon: 10 până la 20 mg morfină şi 100 mg (până la 200 mg) ketoprofen se diluează în 500 ml soluţie perfuzabilă (clorură de sodiu 0,9% soluţie pentru injecţii sau soluţie Ringer). Doza maximă zilnică de ketoprofen este de 200 mg pe 24 ore.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, se recomandă iniţierea tratamentului cu doza cea mai mică pentru a asigura tratamentul de întreţinere al acestor pacienţi cu doza minimă eficace. Pacienţii vârstnici au un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse cu evoluţie severă.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea la copii, nu au fost stabilite.
De aceea medicamentul nu este recomandat la copii.
Pacienţi cu insuficienţă renală
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală, dozele trebuie micşorate corespunzător, deoarece timpul de înjumătăţire plasmatică al ketoprofenului creşte cu severitatea insuficienţei renale (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.4). La pacienţii cu insuficienţă renală cu un clearance la creatinină mai mic de 20 ml/min, doza maximă de ketoprofen trebuie redusă (vezi pct. 4.4). La pacienţii cu insuficienţă renală severă este contraindicată administrarea de ketoprofen (vezi pct. 4.3).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu afecţiuni hepatice cronice, cu un nivel redus de albumină, doza de ketoprofen trebuie redusă (vezi pct. 4.4). La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este contraindicată administrarea de ketoprofen (vezi pct. 4.3).
Atenţionări
Ketoprofen nu trebuie amestecat în aceeaşi flacon cu tramadol, deoarece se formează precipitate.
Deoarece ketoprofenul este sensibil la lumină, flaconul sau punga pentru perfuzie trebuie să fie acoperite cu hârtie neagră sau folie de aluminiu.
4.3. Contraindicaţii
Ketoprofen este contraindicat la pacienţii cu reacţii de hipersensibilitate în antecedente cum sunt bronhospasm, crize de astm bronşic, rinită alergică, urticarie sau alte reacţii alergice determinate de administrarea de ketoprofen, acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene. Reacţii anafilactice severe, rareori letale, au fost raportate la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.8). Ketoprofen este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate la ketoprofen sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1).
Ketoprofen este contraindicat în următoarele cazuri:
- Ulcer peptic activ sau antecedente de sângerare gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie;
- Diateză hemoragică;
- Hemoragii cerebrovasculare sau alte hemoragii în evoluţie;
- Insuficienţă hepatică severă;
- Insuficienţă renală severă;
- Insuficienţă cardiacă severă necontrolată terapeutic.
Ketoprofen este contraindicat la pacienți cu tulburări de hemostază sau tratament concomitent cu anticoagulante.
Ketoprofen este de asemenea contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi minimalizate utilizând cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastrointestinale, prezentate mai jos).
Risc de sângerări gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii gastro-intestinale
S-au raportat în orice moment în cursul tratamentului cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sângerarea gastro-intestinală, ulceraţia sau perforaţia, care poate fi letală, însoţite sau nu de simptome de avertizare sau pe fondul unor antecedente personale de evenimente gastrointestinale.
Unele date epidemiologice sugerează că ketoprofenul poate fi asociat cu un risc crescut de toxicitate gastrointestinală severă, în raport cu alte AINS, în special la doze mari (vezi, de asemenea, pct. 4.2 şi 4.3).
Riscul de hemoragie gastrointestinală, ulceraţie sau perforaţie creşte odată cu doza de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragii sau perforaţii (vezi pct. 4.3.) şi la pacienţii vârstnici. La aceşti pacienţi se începe tratamentul cu doza cea mai mică posibilă eficace. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare administrarea concomitentă de medicamente protectoare gastrice (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) precum şi la pacienţii care au nevoie de doze mici administrate concomitent cu acid acetilsalicilic sau alte medicamente care ar putea creşte riscul gastro-intestinal (vezi şi pct. 4.5).
La pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special la pacienţii vârstnici, se recomandă raportarea oricărui simptom abdominal neobişnuit (în special sângerări gastro-intestinale), mai ales la începutul tratamentului.
Apariţia hemoragiilor sau ulceraţiilor gastro-intestinale la pacienţii trataţi cu Ketoprofen Rompharm, impune întreruperea tratamentului.
Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de ulceraţii sau hemoragii cum sunt medicamentele corticosteroide cu administrare orală, anticoagulante orale, cum ar fi warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină, antiagregante plachetare cum ar fi acidul acetilsalicilic, salicilaţi (vezi pct.4.5).
Utilizarea Ketoprofen Rompharm concomitent cu AINS (inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2) trebuie evitată.
Ketoprofen trebuie folosit cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de boli gastro-intestinale (colită ulceroasă, boala Crohn) deoarece acestea pot fi agravate (vezi pct. 4.8).
Vârstnici
Pacienţii vârstnici au o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la medicamentele AINS, în special prezintă risc crescut de hemoragie gastro-intestinală şi perforaţie cu potenţial letal (vezi pct. 4.2).
Risc de reacţii cutanate
La utilizarea AINS pot apare foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre acestea cu potenţial letal cum sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Pacienţii sunt expuşi unui risc mai mare în stadiile iniţiale ale tratamentului, debutul acestor reacţii are loc de obicei pe parcursul primei luni de tratament. Tratamentul cu ketoprofen trebuie întrerupt imediat la primele semne de apariţie ale unei erupţii cutanate tranzitorii, leziuni de mucoase sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Lupus eritematos sistemic şi boală mixtă de ţesut conjunctiv
Pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi boală mixtă de ţesut conjunctiv pot prezenta un risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8 Reacţii adverse).
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, insuficienţă renală
La iniţierea tratamentului, funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, ciroză, nefroză, la pacienţii trataţi cu diuretice, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică, în mod special dacă pacienţii sunt vârstnici. La aceşti pacienţi, administrarea de ketoprofen poate induce o scădere a fluxului sanguin renal prin inhibarea prostaglandinelor, ducând la decompensarea renală (vezi pct. 4.3).
Este cunoscut că AINS pot produce nefrotoxicitate în forme variate, care poate conduce la nefrită interstiţială, sindrom nefrotic şi chiar insuficienţă renală.
La pacienţii cu valori anormale ale testelor funcţionale hepatice sau cu antecedente de boală hepatică, nivelul transaminazelor trebuie evaluat periodic, mai ales în cazul unui tratament de lungă durată.
Icterul şi hepatita au fost rareori menţionate în asociere cu administrarea de ketoprofen.
Tulburări cardiovasculare şi cerebrovasculare
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată, deoarece tratamentul cu AINS poate determina retenţie lichidiană şi edem (vezi punctul 4.3).
Studiile clinice, ca şi datele epidemiologice, sugerează că administrarea unor tipuri de AINS (mai ales în doze mari şi pe perioade lungi) se asociază cu o creştere a evenimentelor trombotice arteriale (de tip infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Nu există date suficiente care să excludă apariţia unor asemenea evenimente la administrarea ketoprofen.
Ca în cazul altor AINS, trebuie urmărit cu atenţie tratamentul cu ketoprofen la pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală coronariană, boală arterială periferică, boli cerebrovasculare confirmate. De asemenea la iniţierea tratamentul se recomandă o examinare atentă a pacienţilor cu factori de risc asociaţi pentru bolile cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Infecţii
În cazul unei afecţiuni infecţioase, similar altor AINS, ketoprofen poate masca semnele obişnuite ale unei boli infecţioase (febra) datorită proprietăţilor sale antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice.
Afectarea fertilităţii la femei
Administrarea ketoprofen, ca alte AINS poate afecta fertilitatea la femei şi nu se recomandă la femeile care încearcă să rămână gravide. În cazul femeilor care au dificultăţi în a rămâne însărcinate sau sunt investigate pentru infertilitate trebuie avut în vedere întreruperea tratamentului cu AINS.
Tulburări respiratorii
Pacienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică, şi / sau polipoză nazală sunt mai expuşi riscului pentru reacţii alergice decât populaţia generală după administrarea de acid acetilsalicilic şi / sau AINS. Administrarea acestui medicament poate declanşa o criză de astm bronşic sau bronhospasm, în special la pacienţii alergici la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct. 4.3).
Monitorizarea de laborator
La pacienţii cu valori anormale ale testelor funcţiei hepatice sau antecedente de boală hepatică trebuie evaluate periodic nivelurile transaminazelor, în special în timpul tratamentului de lungă durată.
La pacienţii cu insuficienţă renală, pacienţii trataţi cu diuretice, pacienţi cu risc de hipovolemie inclusiv după o intervenţie chirurgicală se recomandă monitorizarea cu atenţie a diurezei şi a funcţiei renale.
Ca şi în cazul tratamentului pe termen lung cu alte AINS, tratamentul cu ketoprofen necesită o monitorizare a hemoleucogramei şi a funcţiei hepatice şi renale pe parcursul tratamentului în special la vârstnici.
Este necesară ajustarea dozei de ketoprofen dacă clearance-ul creatininei este mai mic de 20 ml/min.
Hiperkaliemia
Hiperkalemia poate fi accentuată de tratamentul concomitent cu medicamente care economisesc potasiu sau la pacienţi cu diabet zaharat (vezi pct. 4.5). În acest caz, nivelurile de potasiu trebuie monitorizate periodic.
Atenţionare legată de calea de administrare intramusculară şi intravenoasă
Riscul de sângerare gastro-intestinală este relativ crescut la persoanele cu greutate corporală mică.
Dacă apare sângerare gastro-intestinală sau ulcer, tratamentul cu ketoprofen trebuie oprit imediat.
Atenţionare legată de calea de administrare intravenoasă
Dacă durerea este severă, ketoprofen poate fi administrat concomitent cu derivaţi de morfină.
Precauţii
Ketoprofen trebuie administrat cu precauţie la pacienţii alcoolici şi fumători.
Administrarea acestui medicament trebuie întreruptă înainte de intervenţia chirurgicală.
Dacă apar tulburări vizuale cum ar fi înceţoşarea vederii, trebuie întrerupt tratamentul până la un examen oftalmologic complet.
Excipienţi
Acest medicament conţine aproximativ 8 vol% alcool etilic, adică până la 197,2 mg/doză, echivalent cu 4 ml bere, 1,6 ml vin/doză. Poate fi dăunător persoanelor cu etilism. Acest lucru trebuie avut în vedere la femeile gravide sau care alăptează, copii şi grupuri cu risc crescut cum sunt pacienţi cu boli hepatice sau epilepsie.
Cu toate că medicamentul nu este recomandat la copii, ca atenționări suplimentare se pot menționa:
- datorită conținutului în alcool benzilic Ketoprofen Rompharm soluţie injectabilă nu trebuie administrat la prematuri sau nou-născuţi. Poate provoca reacţii toxice şi alergice la sugari şi copii sub 3 ani;
- propilenglicolul, în doze de 400 mg/kg la adulţi sau de 200 mg/kg la copii poate provoca simptome asemănătoare celor provocate de consumul de alcool.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri medicamentoase nerecomandate
Anticoagulante (heparină şi warfarina) şi inhibitorii agregării plachetare (de exemplu, ticlopidina, clopidogrel): risc crescut de sângerare (vezi pct. 4.4). Dacă nu se poate evita această asociere, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Litiu: risc de creştere a concentraţiilor plasmatice ale litiului, uneori putând ajunge la valori toxice datorită reducerii excreţiei renale a litiului. Dacă este necesar, concentraţiile plasmatice ale litiului trebuie atent monitorizate şi dozele de litiu trebuie ajustate corespunzător în timpul şi după tratamentul cu AINS.
Alte analgezice/AINS (inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei 2) şi salicilaţi în doze mari: creşterea riscului de ulceraţii sau hemoragii gastro-intestinale. A se evita utilizarea concomitentă de 2 sau mai multe AINS, inclusiv acidul acetilsalicilic.
Metotrexat în doze mai mari de 15 mg/săptămână: risc crescut de toxicitate hematologică a metotrexatului, mai ales atunci când este administrat în doze mari (> 15 mg / săptămână), prin reducerea eliminării renale a metotrexatului şi deplasarea metotrexatului legat de proteinele plasmatice. Între momentul întreruperii sau iniţierii tratamentului cu ketoprofen şi administrarea de metotrexat trebuie lăsat un interval de cel puţin 12 ore.
Medicamente a căror asociere necesită precauţie
Metotrexat în doze mai mici de 15 mg/săptămână: pe parcursul primelor săptămâni de tratament asociat, trebuie monitorizată săptămânal hemoleucograma. Dacă există o afectare a funcţiei renale sau dacă pacientul este vârstnic, monitorizarea trebuie efectuată mai frecvent.
Diuretice: risc de reducere a efectului diuretic. Pacienţii, în special cei deshidrataţi care utilizează diuretice sunt expuşi unui risc mai mare de a dezvolta insuficienţă renală secundară datorită reducerii fluxului renal prin inhibare prostaglandinică. Aceşti pacienţi trebuie rehidrataţi înainte de administrarea tratamentului asociat şi funcţia renală trebuie monitorizată la iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Inhibitorii enzimei de conversie şi antagonişti ai angiotensinei II: la pacienţii cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţii deshidrataţi sau pacienţii vârstnici), asocierea unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei II cu un medicament care inhibă ciclooxigenaza poate accentua deteriorarea funcţiei renale, chiar până la insuficienţă renală acută.
Corticosteroizi: risc crescut de hemoragie şi ulceraţie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
Pentoxifilină: risc crescut de hemoragie. Se recomandă monitorizare mai frecventă clinică şi a timpului de sângerare.
Asocieri medicamentoase de care trebuie să se ţină cont
Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate pentru 8-12 zile de la administrarea de mifepristonă deoarece AINS pot reduce efectul acestuia.
Medicamente antihipertensive (beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice): risc pentru reducerea efectului antihipertensiv (inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare de către AINS).
Glicozide cardiace: AINS poate exacerba insuficienţa cardiacă, reduce filtrarea glomerulară şi creşte nivelurile plasmatice de glicozide cardiotonice.
Ciclosporina: risc crescut pentru nefrotoxicitate, în special la pacienţii vârstnici, în cazul tratamentului concomitent.
Chinolone: studii preclinice au indicat că AINS pot creşte riscul de convulsii asociat administrării de chinolone. Pacienţii la care se administrează AINS şi chinolone pot prezenta un risc crescut de convulsii.
Tacrolimus: risc posibil mai crescut pentru nefrotoxicitate, în special la pacienţii vârstnici, în cazul tratamentului concomitent cu AINS.
Trombolitice: risc crescut de sângerări.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Zidovudină: creşterea riscului de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt asociate cu zidovudină. Există o evidenţă a creşterii riscului de hemartroze şi hematoame la pacienţi cu hemofilie seropozitivi care primesc concomitent tratament cu zidovudină.
Probenecid: administrarea concomitentă de probenecid poate reduce marcat clearance-ul plasmatic al ketoprofenului.
Riscuri referitoare la hiperpotasemie
Anumite medicamente sau categorii terapeutice pot determina hiperkaliemie, de exemplu sărurile de potasiu, diureticele care economisesc potasiul, inhibitorii enzimei de conversie, blocanţii receptorilor de angiotensină II, AINS, heparine (cu greutate moleculară mică sau nefracţionate), ciclosporină, tacrolimus şi trimetoprim. Apariţia hiperkaliemiei depinde de prezenţa factorilor asociaţi. Acest risc este crescut când sunt administrate medicamentele menţionate mai sus.
Riscuri referitoare la efectul antiagregant plachetar
Mai multe substanţe sunt implicate în interacţiuni dependente de efectul lor antiplachetar: tirofiban, eptifibarid, abcixiab şi iloprost. Tratamentul concomitent cu aceste medicamente antiplachetare creşte riscul de hemoragie.
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală. Datele din studiile epidemiologice arată un risc crescut pentru avort, malformaţii cardiace şi gastroschizis la utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut pentru malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. La animale la care s-a administrat pe parcursul organogenezei un inhibitor al sintezei prostaglandinelor, a crescut şansa de avort pre- şi post-nidare şi mortalitatea embriofetală. Suplimentar, au fost raportate cu incidenţă crescută malformaţii, inclusiv cardiovasculare la animale la care s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul organogenezei.
Ketoprofen nu trebuie administrat pe parcursul trimestrului întâi şi al doilea de sarcină decât dacă este absolut necesar. Dacă ketoprofen este utilizat de o femeie care doreşte să aibă o sarcină sau pe parcursul primelor 2 trimestre de sarcină, doza şi durata tratamentului trebuie să fie cât mai reduse.
Dacă sunt administraţi pe parcursul celui de al 3-lea trimestru de sarcină toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine expun fătul la:
− toxicitate cardio-pulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară);
− disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală cu oligohidroamnios.
La sfârşitul sarcinii toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine expun mama şi nou-născutul la:
− prelungirea posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant poate apare chiar la doze mici;
− inhibarea contracţiilor uterine care determină travaliu întârziat sau prelungit.
În consecinţă, ketoprofen este contraindicat în al 3-lea trimestru de sarcină.
Alăptarea
Nu sunt date disponibile referitoare la excreţia ketoprofenului în laptele matern. Ketoprofenul nu se recomandă pe parcursul alăptării.
Fertilitatea
Utilizarea de ketoprofen, la fel ca şi alte AINS, poate afecta fertilitatea femeilor şi nu este recomandată la femeile care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în concepere sau care sunt în curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ketoprofen (vezi pct. 4.4).
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibila apariţie a somnolenţei, ameţelilor sau convulsiilor şi trebuie atenţionaţi să nu conducă sau să opereze maşini dacă aceste simptome apar.
Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibile tulburări vizuale. Dacă pacienţii prezintă tulburări vizuale, aceştia nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 la < 1/10)
Puţin frecvente (≥ 1/1 000 la < 1/100)
Rare (≥ 1/10.000 la < 1/1.000)
Foarte rare (< 1/10.000)
Frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile)
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: anemie hemoragică, leucopenie
Frecvenţă necunoscută: neutropenia, agranulocitoză, trombocitopenie
Tulburări ale sistemul imunitar
Frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactice, inclusiv şoc anafilactic
Tulburări psihice:
Frecvenţă necunoscută: tulburări de dispoziţie
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: cefalee, ameţeli, somnolenţă
Rare: parestezii
Frecvenţă necunoscută: convulsii, meningita aseptică (mai ales la pacienţii cu afecţiuni autoimune precum LES sau colagenoze) manifestată prin rigiditatea cefei, cefalee, greaţă, vărsătură, febră şi dezorientare (vezi şi pct. 4.4).
Tulburări oculare
Rare: tulburări vizuale, cum ar fi înceţoşarea vederii.
Foarte rare: durere oculară, nevrită optică
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus
Tulburări cardiace
Frecvenţă necunoscută: insuficienţă cardiacă
Tulburări vasculare
Frecvenţă necunoscută: hipertensiune arterială
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: crize de astm bronşic, agravarea astmului bronşic
Frecvenţă necunoscută: bronhospasm (în special la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la acidul acetilsalicilic), rinite
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: greaţă, vărsături
Frecvente: diaree, constipaţie, gastrită
Rare: stomatită, colită, ulcer gastro-duodenal
Frecvenţă necunoscută: hemoragie gastro-intestinală (melenă, hematemeză, rectoragii), perforaţie gastro-intestinală
Tulburări hepatobiliare
Rare: creşterea transaminazelor hepatice, hepatită, icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: erupţii cutanate tranzitorii, prurit
Frecvenţă necunoscută: reacţii de hipersensibilitate, purpură, angioedem, alopecie, urticarie, agravarea urticariei cronice, dermatită exfoliativă, dermatoze buloase (sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică)
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală acută, nefrită tubulo-interstiţială, sindrom nefritic
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: induraţie la locul injectării, edem, durere la locul injectării
Datele din studiile clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doză mare şi pe perioade lungi de timp) poate fi asociată cu un risc crescut pentru evenimente arteriale trombotice (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct.4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Au fost raportate cazuri de supradozaj la doze de până la 2,5 g de ketoprofen (forme orale).
Simptome
Simptomele cele mai frecvente ale supradozajului la adulţi sunt: cefalee, ameţeli, somnolenţă, greaţă, vărsături, diaree şi dureri abdominale. În timpul intoxicaţiei severe s-au observat hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi hemoragie gastro-intestinală.
Tratament
Pacientul trebuie transferat imediat la un spital cu secţie de specialitate unde poate începe tratamentul simptomatic. Nu se cunoaşte un antidot specific pentru ketoprofen.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi de acid propionic.
Cod ATC: M01AE03
Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian derivat de acid arilcarboxilic aparţinând grupului acidului propionic, cu acţiune analgezică (periferică şi centrală), antiinflamatoare, antipiretică şi de inhibare de scurtă durată a funcţiilor plachetare. Proprietăţile sale antiinflamatorii se realizează prin inhibarea ciclooxigenazei, cu inhibarea consecutivă a producerii de prostaglandine, leucotriene şi a agregării plachetare. Are acţiune de stabilizare a membranei lizozomale.
Ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, ketoprofenul nu vindecă boala subiacentă, acţionând doar simptomatic.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare intramusculară ketoprofenul se absoarbe rapid. Concentraţia maximă este de aproximativ 10 mg/l şi este atinsă la aproximativ 0,5-0,75 ore după administrarea unei doze de 100 mg.
Distribuţie
Ketoprofenul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 99%. Difuzează în lichidul sinovial şi traversează bariera placentară.
Metabolizare
Două procese sunt implicate în biotransformarea ketoprofenului: unul de mică importanţă (hidroxilare) şi unul major (conjugarea cu acid glucuronic).
Mai puţin de 1% din doza de ketoprofen administrată se regăseşte neschimbată în urină, în timp ce metaboliţii glucuronici se regăsesc în proporţie de aproximativ 65-75%.
Eliminare
Ketoprofenul este eliminat în principal pe cale renală. Eliminarea este rapidă, astfel încât 50% din doza administrată este eliminată în primele 6 ore, indiferent de calea de administrare.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1,88 ore, după administrarea intramusculară.
Variaţii fiziopatologice
În cazul vârstnicilor, absorbţia ketoprofenului nu este modificată, creşterea timpului de înjumătăţire plasmatică şi scăderea clearance-ului total fiind determinate de încetinirea metabolizării.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală, timpul de înjumătăţire plasmatică creşte cu severitatea acesteia.
5.3. Date preclinice de siguranţă
În studiile de toxicitate după doză unică şi repetată, ketoprofenul a dus la formarea de leziuni şi ulceraţii ale tractului gastro-intestinal şi la leziuni renale la unele specii de animale.
În câteva teste de mutagenitate in vitro şi in vivo, ketoprofenul nu a prezentat efecte semnificative.
Studiile pe termen lung efectuate la şobolan şi şoarece nu au evidenţiat un potenţial carcinogen al ketoprofenului.
Studiile efectuate la diverse specii de animale nu au evidenţiat nici un efect teratogen al ketoprofenului.
Dozele de peste 6 mg ketoprofen/kg şi zi au dus la tulburări ale nidaţiei şi fertilităţii la femelele de şobolan.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Alcool etilic 96%
Propilenglicol
Alcool benzilic
Hidroxid de sodiu
Hidroxid de sodiu sau acid clorhidric, sub formă de soluţii 10% (m/V), pentru ajustarea pH-ului
Apă pentru preparate injectabile
6.2. Incompatibilităţi
Nu se recomandă amestecul Ketoprofen Rompharm cu soluţii injectabile ce conţin tramadol în acelaşi
flacon deoarece se formează precipitate.
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă brună tip I, prevăzute cu inel de rupere; fiecare fiolă conţine 2 ml soluţie injectabilă.
Cutie cu 10 fiole din sticlă brună tip I, prevăzute cu inel de rupere; fiecare fiolă conţine 2 ml soluţie injectabilă.
6.6. Precauţii speciale privind eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.,
Str. Eroilor nr.1A, Otopeni, jud. Ilfov, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6050/2013/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Decembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2013