Indicații
Tratamentul pacienţilor cu boală Alzheimer, de intensitate moderată până la severă.
Dozaj
Tratamentul trebuie început şi supravegheat de către un medic cu experienţă în diagnosticarea şi tratamentul demenţei Alzheimer. Terapia trebuie începută doar dacă este disponibilă o persoană care îngrijeşte pacientul şi care va monitoriza cu regularitate administrarea medicamentului de către pacient. Diagnosticul trebuie stabilit conform ghidurilor de practică medicală în vigoare.
Toleranţa la tratament şi doza de memantină trebuie evaluate la intervale regulate de timp, de preferat în primele trei luni de la începerea tratamentului.
În consecinţă, beneficiul terapeutic al tratamentului cu memantină şi toleranţa pacientului la tratament trebuie evaluate la intervale regulate de timp, în conformitate cu ghidurile clinice în vigoare.
Tratamentul poate fi menţinut atât timp cât se poate evidenţia un beneficiu terapeutic şi pacientul tolerează tratametul cu memantină. Întreruperea tratamentului trebuie luată în considerare atunci când nu mai sunt dovezi ale prezenţei unui efect terapeutic sau dacă pacientul nu tolerază tratamentul.Adulţi
Ajustarea dozei
Doza zilnică maximă este de 20 mg o dată pe zi. Pentru a reduce riscul de apariţie a reacţiilor adverse, doza de întreţinere se stabileşte prin creştere progresivă cu câte 5 mg pe săptămână în primele 3 săptămâni, după cum urmează:Pompă dozatoare
Săptămâna 1 (zilele 1-7) Pacientul trebuie să ia zilnic 0,5 ml soluţie (5 mg), echivalent cu o activare a pompei, timp de 7 zile.
Săptămâna 2 (zilele 8-14) Pacientul trebuie să ia zilnic 1 ml soluţie (10 mg), echivalent cu două activări ale pompei, timp de 7 zile.
Săptămâna 3 (zilele 15-21) Pacientul trebuie să ia zilnic 1,5 ml soluţie (15 mg), echivalent cu trei activări ale pompei, timp de 7 zile.
Din săptămâna 4 Pacientul trebuie să ia o dată pe zi 2 ml soluţie (20 mg), echivalent cu patru activări ale pompei o dată pe zi.
Seringă dozatoare
Săptămâna 1 (zilele 1-7) Pacientul trebuie să ia zilnic 0,5 ml soluţie (5 mg), timp de 7 zile.
Săptămâna 2 (zilele 8-14) Pacientul trebuie să ia zilnic 1 ml soluţie (10 mg), timp de 7 zile.
Săptămâna 3 (zilele 15-21) Pacientul trebuie să ia zilnic 1,5 ml soluţie (15 mg), timp de 7 zile.
Din săptămâna 4 Pacientul trebuie să ia o dată pe zi 2 ml soluţie (20 mg), o dată pe zi.
Doza de întreţinere
Doza de întreţinere recomandată este de 20 mg pe zi.Grupe speciale de pacienţi Vârstnici
Pe baza studiilor clinice, doza recomandată pentru pacienţii cu vârstă peste 65 ani este de 20 mg pe zi (2 ml soluţie sau patru activări ale pompei), după cum a fost descris mai sus.Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei 50-80 ml/min) nu se impune ajustarea dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei între 30-49 ml/min) doza zilnică trebuie să fie de 10 mg (1 ml de soluţie sau două activări ale pompei). Dacă în cursul a cel puţin 7 zile de tratament doza a fost bine tolerată, aceasta poate fi crescută până la 20 mg pe zi, în concordanţă cu schema standard de stabilire a dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei 5-29 ml/min) doza zilnică trebuie să fie de 10 mg (1 ml de soluţie sau două activări ale pompei pe zi).Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (clasele Child-Pugh A şi Child-Pugh B), nu este necesară ajustarea dozelor. Nu sunt disponibile date privind utilizarea memantinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Nu se recomandă administrarea memantinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.Copii şi adolescenţi
Memantina nu este recomandată pentru utilizare la copii cu vârstă sub 18 ani din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.Mod de administrare
Memantină Teva trebuie luat o dată pe zi, în acelaşi moment al zilei. Soluţia poate fi luată cu sau fără alimente.
Soluţia nu trebuie administrată din flacon direct în gură, dar poate fi măsurată într-o lingură sau într-un pahar cu apă, utilizând pompa sau seringa dozatoare.
Contraindicații
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
Atenționări
Se recomandă administrarea cu precauţie la pacienţii cu epilepsie, antecedente de convulsii sau la pacienţii cu factori predispozanţi pentru epilepsie.
Trebuie evitată utilizarea concomitentă a altor antagonişti ai N-metil-D-aspartatului (NMDA), cum sunt amantadina, ketamina sau dextrometorfanul. Aceste substanţe acţionează pe acelaşi sistem receptor ca memantina şi, de aceea, reacţiile adverse [mai ales cele legate de sistemul nervos central, (SNC)] pot fi mai frecvente sau mai pronunţate (vezi, de asemenea, pct. 4.5).
Unii factori care pot creşte pH-ul urinar (vezi pct. 5.2 ,,Eliminarea”) pot face necesară monitorizarea atentă a pacientului. Aceşti factori includ modificări radicale ale dietei, de exemplu trecerea de la o dietă pe bază de carne la o dietă vegetariană sau ingestia masivă de antiacide care alcalinizează conţinutul gastric. De asemenea, pH-ul urinar poate fi crescut din cauza acidozei tubulare renale (ATR) sau infecţiilor tractului urinar severe induse de bacteria Proteus.
În majoritatea studiilor clinice, au fost excluşi pacienţii cu infarct miocardic recent, insuficienţă cardiacă congestivă decompensată (clasele III-IV NYHA) şi hipertensiune arterială necontrolată terapeutic. Prin urmare, sunt disponibile puţine date despre aceste grupe de pacienţi; pacienţii cu aceste afecţiuni trebuie monitorizaţi cu atenţie.Excipienţi
Soluţia orală conţine sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Interacțiuni
Din cauza efectelor farmacologice şi mecanismului de acţiune al memantinei, pot să apară următoarele interacţiuni:
Modul de acţiune sugerează că efectele L-dopa, agoniştilor dopaminergici şi anticolinergicelor pot fi potenţate în cazul tratamentului concomitent cu antagonişti ai NMDA, cum este memantina. Efectele barbituricelor şi neurolepticelor pot fi reduse. Administrarea concomitentă a memantinei cu antispastice, dantrolen sau baclofen, poate modifica efectele acestora, putând fi necesară o ajustare a dozelor.
Trebuie evitată utilizarea concomitentă a memantinei şi amantadinei, din cauza riscului de psihoză farmacotoxică. Ambele substanţe sunt antagonişti ai NMDA, înrudiţi chimic. Această afirmaţie poate fi valabilă şi pentru ketamină şi dextrometorfan (vezi, de asemenea, pct. 4.4). De asemenea, există un raport de caz publicat despre riscul posibil în cazul administrării concomitente de memantină şi fenitoină.
Alte substanţe active, cum sunt cimetidina, ranitidina, procainamida, chinidina, chinina şi nicotina, care utilizează acelaşi sistem de transport renal cationic ca şi amantadina, pot, de asemenea, interacţiona cu memantina, determinând un risc potenţial de creştere a concentraţiilor plasmatice.
Există posibilitatea reducerii concentraţiei plasmatice a hidroclorotiazidei (HCT) atunci când memantina se administrează concomitent cu HCT sau orice alte medicamente care au în compoziţie HCT.
În perioada care a urmat punerii pe piaţă a medicamentului, la pacienţii trataţi concomitent cu warfarină s-au raportat cazuri izolate de creştere a valorilor testelor pentru timpul de protrombină raportat la timpul de protrombină de control (INR). Deşi nu s-a stabilit relaţia cauzală, monitorizarea atentă a timpului de protrombină sau a INR este recomandată la pacienţii trataţi concomitent cu anticoagulante orale.
În studiile de farmacocinetică cu doză unică administrată la voluntari tineri sănătoşi, nu au fost remarcate interacţiuni relevante între substanţele active memantină şi gliburidă/metformină sau donezepil.
Într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi tineri nu s-au observat efecte relevante ale memantinei asupra farmacocineticii galantaminei.
In vitro, memantina nu inhibă CYP 1A2, 2A6, 2C9, 2D6, 2E1, 3A, monoxigenaza cu cofactor flavinic, epoxid hidrolaza sau sulfatarea.
Sarcina
Sarcina
Pentru memantină nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea la gravide. Studiile la animale au evidenţiat un potenţial de reducere a creşterii intrauterine în cazul expunerii la concentraţii plasmatice identice sau uşor mai mari decât cele atinse la om, la doze terapeutice (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Memantina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.Alăptarea
La om, nu se cunoaşte dacă memantina este excretată în laptele matern, dar luând în considerare liposolubilitatea sa, acest lucru este probabil să se întâmple. Femeile care utilizează memantină nu trebuie să alăpteze.
Condus auto
De obicei, boala Alzheimer de intensitate moderată până la severă determină afectarea capacităţii de a conduce vehicule şi compromite capacitatea de a folosi utilaje. În plus, memantina are o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, de aceea pacienţii trataţi ambulator trebuie avertizaţi să fie deosebit de atenţi.
Reacții adverse
În studiile clinice privind demenţa de intensitate uşoară până la severă, care au inclus 1784 pacienţi cărora li s-a administrat memantină şi 1595 pacienţi cărora li s-a administrat placebo, incidenţa generală a reacţiilor adverse determinate de memantină nu a fost diferită faţă de cea observată în cazul administrării de placebo; reacţiile adverse au fost, de obicei, de severitate uşoară până la moderată.
Reacţiile adverse care au apărut cel mai frecvent, cu o incidenţă mai mare în cadrul grupului căruia i s- a administrat memantină decât în cadrul grupului căruia i s-a administrat placebo, au fost ameţeli (6,3% faţă de 5,6%), cefalee (5,2% faţă de 3,9%), constipaţie (4,6% faţă de 2,6%), somnolenţă (3,4% faţă de 2,2%) şi hipertensiune arterială (4,1% faţă de 2,8%).
Următoarele reacţii adverse menţionate în tabelul de mai jos au fost centralizate în cadrul studiilor clinice efectuate cu memantină şi după punerea acesteia pe piaţă: În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravidităţii.
Reacţiile adverse sunt grupate conform clasificării MeDRA pe aparate, sisteme şi organe, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Infecţii fungice
Tulburări ale sistemului imunitar Frecvente Hipersensibilitate la medicament
Tulburări psihice Frecvente Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Somnolenţă Confuzie Halucinaţii1 Reacţii psihotice2
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Foarte rare Ameţeli Tulburări de echilibru Mers anormal Convulsii
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Insuficienţă cardiacă
Tulburări vasculare Frecvente Mai puţin frecvente Hipertensiune arterială Tromboză venoasă/tromboembolism
Afecţiuni respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvente Dispnee
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Constipaţie Vărsături Pancreatită2
Tulburări hepato-biliare Frecvente Cu frecvenţă necunoscută Valori crescute ale testelor funcţionale hepatice Hepatită
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente Mai puţin frecvente Cefalee Oboseală
¹Halucinaţiile au fost observate în principal la pacienţii cu boală Alzheimer severă. ²Cazuri izolate raportate în perioada care a urmat punerii pe piaţă a medicamentului.
Boala Alzheimer a fost asociată cu depresia, idei suicidare şi suicid. În perioada care a urmat punerii pe piaţă a medicamentului aceste evenimente au fost raportate la pacienţii trataţi cu memantină.
Supradozaj
Este disponibilă doar o experienţă limitată provenind din studii clinice şi din experienţa de după punerea pe piaţă a medicamentului privitoare la supradozaj.Simptome
Utilizarea de doze relativ mari (200 mg şi, respectiv 105 mg pe zi, timp de 3 zile) a fost asociată fie numai cu simptome de oboseală, stare de slăbiciune şi/sau diaree, fie nu a existat simptomatologie. În cazurile de supradozaj cu doze mai mici de 140 mg sau cu doze necunoscute pacienţii au manifestat simptome la nivelul sistemului nervos central (stare de confuzie, astenie, somnolenţă, vertij, stare de agitaţie, agresivitate, halucinaţii şi tulburări de mers) şi/sau simptome gastrointestinale (vărsături şi diaree).
În cel mai sever caz de supradozaj, pacientul a supravieţuit după ingerarea unei doze totale de 2000 mg memantină şi a prezentat efecte asupra sistemului nervos central (comă timp de 10 zile şi ulterior
diplopie şi agitaţie). Pacientului i s-a administrat tratament simptomatic şi s-a efectuat plasmafereză. Pacientul s-a recuperat fără sechele permanente.
Într-un alt caz de supradozaj sever, pacientul a supravieţuit şi s-a recuperat. Pacientul ingerase o doză de 400 mg memantină. Acesta a manifestat simptome la nivelul sistemului nervos central, cum sunt stare de nelinişte, psihoză, halucinaţii vizuale, tendinţă la convulsii, somnolenţă, stupoare şi pierdere a conştienţei.Tratament
În caz de supradozaj tratamentul trebuie să fie simptomatic. Nu este disponibil un antidot specific pentru intoxicaţie sau supradozaj. Procedurile clinice standard de îndepărtare a substanţei active trebuie utilizate după caz, de exemplu, lavaj gastric, administrare de cărbune medicinal (întrerupere a posibilităţii recirculării entero-hepatice), acidifiere a urinei, diureză forţată.
În cazul semnelor şi simptomelor de hiperstimulare generală a sistemului nervos central (SNC), trebuie luat în considerare tratament clinic simptomatic.
Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: psihoanaleptice; alte medicamente pentru tratamentul demenţei, codul ATC: N06DX01.
Există un număr tot mai mare de dovezi conform cărora tulburările neurotransmisiei glutamatergice, în special la nivelul receptorilor NMDA, contribuie atât la expresia simptomelor cât şi la evoluţia bolii în cazul demenţei neurodegenerative.
Memantina este un antagonist necompetitiv al receptorului NMDA, voltaj-dependent, cu afinitate moderată. Memantina modulează efectele tonice induse de concentraţiile plasmatice crescute patologic ale glutamatului, care pot determina disfuncţii neuronale.Studii clinice
Într-un studiu pivot efectuat cu monoterapie la un grup de pacienţi cu boală Alzheimer de intensitate moderată până la severă (valori iniţiale ale scorurilor totale, la mini testul pentru examinarea stării mentale (MMSE), de 3-14) au fost incluşi 252 pacienţi trataţi ambulator. Studiul a prezentat efectele benefice ale tratamentului cu memantină comparativ cu administrarea de placebo la 6 luni (analiza cazurilor observate pe baza interviului medicului cu privire la impresia modificărilor CIBIC-plus: p=0,025; studiu cooperativ privind boala Alzheimer – activităţi zilnice (ADCS-ADLsev): p=0,003; baterie de teste pentru afectare severă (SIB): p=0,002).
Într-un studiu pivot efectuat cu monoterapie, privind utilizarea memantinei în tratamentul bolii Alzheimer de intensitate uşoară până la moderată (valori iniţiale ale scorurilor totale MMSE de 10-22) au fost incluşi 403 pacienţi. Pacienţii cărora li s-a administrat memantină au obţinut rezultate semnificativ statistic mai bune decât cei cărora li s-a administrat placebo în ceea ce priveşte criteriile de evaluare principale finale: scală de evaluare a bolii Alzheimer (ADAS-cog) (p=0,003) şi CIBIC- plus (p=0,004 la ultima evaluare înainte de părăsirea studiului, în săptămâna 24 (LOCF). Într-un alt studiu cu monoterapie au fost randomizaţi un număr total de 470 pacienţi cu boală Alzheimer de intensitate uşoară până la moderată (valori iniţiale ale scorurilor totale MMSE de 11-23).
Într-o analiză primară definită ca prospectivă, nu a fost atinsă semnificaţia statistică în ceea ce priveşte criteriul final principal de evaluare a eficacităţii, în săptămâna 24.
O metaanaliză a pacienţilor cu boală Alzheimer de intensitate moderată până la severă (scoruri totale MMSE < 20) din şase studii de fază III, controlate cu placebo, cu durată de 6 luni (incluzând studiile efectuate la pacienţi cărora li se administrează monoterapie şi studiile efectuate la pacienţi trataţi cu o
doză stabilă de inhibitori ai acetilcolinesterazei) a arătat că a existat un efect semnificativ statistic în favoarea tratamentului cu memantină în domeniile cognitiv, global şi funcţional.
Când au fost identificaţi pacienţi care prezentau agravări concomitente în toate cele trei domenii, rezultatele au arătat un efect statistic semnificativ al memantinei în ceea ce priveşte prevenirea agravării bolii, pacienţii cărora li s-a administrat placebo şi care au prezentat agravare în toate cele 3 domenii fiind de două ori mai mulţi decât cei cărora li s-a administrat memantină (21% faţă de 11%, p<0,0001).