- Acasa
- Medicamente cu reteta
- PEGASYS 180 microrgrame/0,5ml X 1 SOL. INJ. IN SERINGA PREUMPLUTA ZR PHARMA& GMBH
PEGASYS 180 microrgrame/0,5ml X 1 SOL. INJ. IN SERINGA PREUMPLUTA ZR PHARMA& GMBH
ATENTIE!!!
Acest medicament NU se poate comercializa online.
Se eliberează DOAR DIN FARMACIE, STRICT ÎN BAZA REȚETEI MEDICALE. Se poate rezerva online, cu ridicare din farmacie.Pret cu TVA inclus
Descriere
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pegasys 180 micrograme soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Pegasys 180 micrograme soluţie injectabilă
Fiecare flacon cu 1 ml soluţie conţine peginterferon alfa-2a* 180 micrograme.
Concentraţia indică cantitatea părţii de interferon alfa-2a din molecula de peginterferon alfa-2a, fără a lua în considerare pegilarea.
*Substanţa activă, peginterferon alfa-2a, este un conjugat covalent al proteinei interferon alfa-2a produsă prin tehnologie ADN recombinant din Escherichia coli, cu bi-[monometoxi polietilenglicol].
Potenţa acestui medicament nu trebuie comparată cu a altei proteine pegilate sau non-pegilate, din aceeaşi clasă terapeutică. Pentru mai multe informaţii, vezi pct. 5.1.
Excipient cu efect cunoscut: Alcool benzilic (10 mg/1 ml)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţia este limpede şi incoloră până la galben deschis.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hepatită B cronică
Pacienţi adulţi
Pegasys este indicat pentru tratamentul hepatitei B cronice (HBC) cu antigen e (AgHBe) pozitiv sau AgHBe negativ, la pacienţii adulţi cu boală hepatică compensată şi cu dovada replicării virale, valori crescute ale alaninaminotransferazei (ALT) şi cu inflamaţie hepatică documentată histologic şi/sau fibroză (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.1).
Copii şi adolescenţi cu vârsta de 3 ani sau peste
Pegasys este indicat pentru tratamentul HBC cu AgHBe pozitiv, la pacienţii necirotici, copii şi adolescenţi cu vârsta de 3 ani sau peste, cu dovezi de replicare virală şi valori serice persistent crescute ale ALT. În ceea ce priveşte decizia de a iniţia tratamentul la copii şi adolescenţi vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.1.
Hepatită C cronică
Pacienţi adulţi
Pegasys este indicat în asociere cu alte medicamente pentru tratamentul hepatitei C cronice (HCC) la pacienţii cu boală hepatică compensată (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.1).
Pentru activitatea specifică împotriva genotipurilor virusului hepatitei C (VHC), vezi pct. 4.2 şi 5.1.
Adolescenţi şi copii cu vârsta de 5 ani sau peste
Pegasys este indicat în asociere cu ribavirină pentru tratamentul HCC la adolescenţi şi copii cu vârsta de 5 ani şi peste, care nu au mai fost trataţi anterior şi care prezintă ARN-VHC în ser.
Când este luată decizia de a iniţia tratamentul în copilărie, este important să fie luată în considerare inhibarea creşterii indusă de terapia asociată. Reversibilitatea inhibării creşterii este nesigură. Decizia de a iniţia tratamentul trebuie luată pentru fiecare caz în parte (vezi pct. 4.4).
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul trebuie iniţiat doar de către un medic specializat în tratarea pacienţilor cu hepatită B sau C.
Consultaţi şi rezumatul caracteristicilor produsului pentru medicamentele care sunt utilizate în asociere cu Pegasys.
Monoterapia este indicată pentru tratamentul hepatitei C doar în cazul în care alte medicamente sunt contraindicate.
Doze
Hepatită B cronică – pacienţi adulţi
Doza recomandată de Pegasys şi durata tratamentului, atât pentru HBC cu AgHBe pozitiv, cât şi pentru cea cu AgHBe negativ este de 180 micrograme o dată pe săptămână, timp de 48 de săptămâni.
Pentru informaţii referitoare la valorile predictive ale răspunsului legat de tratament, vezi pct. 5.1.
Hepatită C cronică
Pacienţi adulţi care nu au mai fost trataţi anterior
Doza recomandată de Pegasys este de 180 micrograme o dată pe săptămână, în asociere cu ribavirină administrată oral sau în monoterapie.
Doza de ribavirină care trebuie utilizată în asociere cu Pegasys este dată în tabelul 1.
Doza de ribavirină trebuie administrată în timpul mesei.
Durata tratamentului – tratament dublu cu Pegasys şi ribavirină
Durata tratamentului asociat cu ribavirină pentru HCC depinde de genotipul viral. Pacienţii infectaţi cu VHC genotip 1 care au ARN-VHC detectabil în săptămâna 4, indiferent de încărcătura virală anterioară tratamentului, trebuie să fie trataţi timp de 48 săptămâni.
Durata tratamentului de 24 săptămâni poate fi luată în considerare la pacienţii infectaţi cu
- genotip 1 cu încărcătura virală iniţială mică (LVL) (≤ 800000 UI/ml) sau
- genotip 4
care ajung la valori ARN-VHC negative în săptămâna 4 de tratament şi rămân cu valori negative ARN-VHC în săptămâna 24. Indiferent de caz, o durată totală a tratamentului de 24 săptămâni poate fi asociată cu un risc crescut de recădere comparativ cu o durată a tratamentului de 48 săptămâni (vezi pct. 5.1). La aceşti pacienţi, toleranţa la terapia asociată şi factorii de prognostic suplimentari, cum ar fi gradul de fibroză, trebuie luaţi în considerare când se stabileşte durata tratamentului. La pacienţii cu genotip 1, care prezintă iniţial încărcătura virală mare (HVL) (> 800000 UI/ml) şi care ajung la valori ARN-VHC negative în săptămâna 4 de tratament şi rămân cu valori negative ARN-VHC în săptămâna 24, scurtarea duratei tratamentului se va face cu cât mai multă precauţie, deoarece datele disponibile limitate sugerează că poate influenţa semnificativ negativ răspunsul viral susţinut.
Pacienţii infectaţi cu VHC genotipul 2 sau 3, care au ARN-VHC detectabil în săptămâna 4, indiferent de încărcătura virală anterioară tratamentului, trebuie să fie trataţi timp de 24 săptămâni. O durată de tratament de numai 16 săptămâni poate fi luată în considerare la pacienţii selectaţi, infectaţi cu genotipul 2 sau 3, care prezintă iniţial LVL (≤ 800000 UI/ml) şi care ajung la valori VHC negative în săptămâna 4 de tratament şi rămân cu valori VHC negative în săptămâna 16. În general, o durată de tratament de 16 săptămâni poate fi asociată cu o şansă mai mică de răspuns la tratament şi poate fi asociată cu un risc mai mare de recădere, comparativ cu o durată de tratament de 24 săptămâni (vezi pct. 5.1). La aceşti pacienţi trebuie luate în considerare tolerabilitatea la terapia asociată şi prezenţa factorilor de prognostic sau clinici suplimentari, cum este gradul de fibroză, când se ia decizia devierii de la durata standard de tratament de 24 săptămâni. Scurtarea duratei tratamentului la pacienţii infectaţi cu genotipul 2 sau 3, care prezintă iniţial HVL (> 800000 UI/ml) şi care ajung la valori VHC negative în săptămâna 4 de tratament, trebuie făcută cu multă precauţie, deoarece poate influenţa negativ semnificativ răspunsul viral susţinut (vezi tabelul 1).
Pentru pacienţii infectaţi cu VHC genotip 5 sau 6, datele disponibile sunt limitate; ca urmare, este recomandat tratamentul asociat cu 1000/1200 mg ribavirină pentru o durată de 48 de săptămâni.
Pacienţi adulţi infectaţi concomitent cu HIV-VHC
Doza recomandată de Pegasys, în monoterapie sau în asociere cu ribavirină, este de 180 micrograme o dată pe săptămână, administrată subcutanat, timp de 48 de săptămâni. La pacienţii infectaţi cu VHC genotip 1 cu greutatea <75 kg şi ≥75 kg, trebuie administrate zilnic doze de ribavirină de 1000 mg şi, respectiv 1200 mg. Pacienţilor infectaţi cu alte genotipuri decât genotipul 1 trebuie să li se administreze zilnic 800 mg ribavirină. O durată a tratamentului mai mică de 48 de săptămâni nu a fost studiată adecvat.
Durata tratamentului în cazul în care Pegasys este utilizat în asociere cu alte medicamente
Consultaţi şi rezumatul caracteristicilor produsului pentru medicamentele care sunt utilizate în asociere cu Pegasys.
Predictibilitatea răspunsului virusologic şi a lipsei de răspuns la tratamentul dublu cu Pegasys şi ribavirină - pacienţi care nu au mai fost trataţi anterior
Răspunsul virusologic precoce în săptămâna 12, definit ca o descreştere a încărcăturii virale de 2 log sau valori nedetectabile de ARN-VHC, s-a dovedit predictiv pentru răspunsul susţinut (vezi tabelele 2 şi 13).
Predictibilitatea răspunsului virusologic şi a lipsei de răspuns la tratamentul dublu cu Pegasys şi ribavirină - pacienţi trataţi anterior
La pacienţii care nu au răspuns la tratament, trataţi din nou timp de 48 sau 72 de săptămâni, supresia virală la săptămâna 12 (valori nedetectabile de ARN VHC definite ca fiind <50 UI/ml) s-a dovedit a fi predictivă pentru răspunsul virusologic susţinut. Probabilitatea de a nu se atinge un răspuns virusologic susţinut cu 48 sau 72 de săptămâni de tratament dacă supresia virală nu a fost obţinută la săptămâna 12 a fost de 96% (363 din 380), respectiv 96% (324 din 339). Probabilitatea de a se atinge un răspuns virusologic susţinut cu 48 sau 72 de săptămâni de tratament dacă supresia virală a fostobţinută la săptămâna 12 a fost de 35% (20 din 57), respectiv 57% (57 din 100).
Ajustarea dozei în cazul apariţiei reacţiilor adverse la pacienţii adulţi
Generale
Dacă ajustarea dozei este necesară din cauza apariţiei reacţiilor adverse moderate până la severe (clinice şi/sau de laborator), scăderea dozei iniţiale la 135 micrograme este, în general, adecvată pentru pacienţii adulţi. În unele cazuri, este necesară reducerea dozei la 90 micrograme sau 45 micrograme.
Când reacţiile adverse se remit, se poate lua în considerare creşterea dozei până la sau aproape de valoarea iniţială (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Hematologice (vezi, de asemenea, tabelul 3)
La adulţi, reducerea dozei este recomandată dacă numărul absolut de neutrofile (NAN) este de 500 până la < 750 celule/mm3. La pacienţii cu NAN < 500 celule/mm3, tratamentul trebuie întrerupt pânăcând valorile NAN revin la > 1000 celule/mm3 . Iniţial, tratamentul trebuie reinstituit cu doza de90 micrograme Pegasys, iar numărul de neutrofile trebuie monitorizat.
Este recomandată reducerea dozei la 90 micrograme dacă numărul trombocitelor este de 25000 până la < 50000 celule/mm3. Este recomandată oprirea tratamentului dacă numărul trombocitelor scade lavalori < 25000 celule/mm3.
Recomandările specifice privind abordarea terapeutică în cazul anemiei apărute în urma tratamentului la adulţi sunt următoarele: doza de ribavirină trebuie scăzută la 600 miligrame pe zi (200 miligrame dimineaţa şi 400 miligrame seara), în oricare dintre următoarele cazuri: (1) pacient fără boală cardiovasculară semnificativă, care prezintă o scădere a valorilor hemoglobinei până la < 10 g/dl şi ≥ 8,5 g/dl, sau (2) pacient cu afecţiune cardiovasculară stabilă, care prezintă în oricare interval de 4 săptămâni de tratament o scădere a valorilor hemoglobinei cu ≥ 2 g/dl. În aceste cazuri, nu este recomandată reluarea administrării dozei iniţiale. Administrarea ribavirinei trebuie întreruptă în oricare dintre următoarele cazuri: (1) pacient fără boală cardiovasculară semnificativă, care prezintă scăderea confirmată a valorilor hemoglobinei la < 8,5 g/dl; (2) pacient cu boală cardiovasculară stabilă, cu valori ale hemoglobinei care se menţin < 12 g/dl, în ciuda reducerii dozelor timp de 4 săptămâni. Dacă anemia se remite, se poate reîncepe administrarea ribavirinei la doza de 600 miligrame pe zi, apoi aceasta se poate creşte la 800 miligrame pe zi, în funcţie de decizia medicului terapeut. În aceste cazuri nu este recomandată reluarea administrării dozei iniţiale.
Funcţia hepatică
Fluctuaţiile valorilor anormale ale testelor pentru evaluarea funcţiei hepatice sunt frecvente la pacienţii cu HCC. La pacienţii trataţi cu Pegasys s-au observat creşteri ale valorilor ALT peste valoarea iniţială(VI), inclusiv la pacienţii la care s-a obţinut un răspuns virusologic.
În studiile clinice pentru HCC efectuate la pacienţii adulţi, la 8 dintre cei 451 de pacienţi cărora li s-a administrat tratament asociat s-au observat creşteri izolate ale ALT (≥ 10 ori faţă de limita superioară avalorilor normale [LSVN] sau ≥ 2 ori faţă de VI la pacienţii cu VI ale ALT ≥ 10 ori faţă de LSVN), care s-au remis fără modificarea dozei. Dacă valorile ALT cresc progresiv sau creşterea este persistentă, doza trebuie redusă iniţial la 135 micrograme. În cazul în care, în ciuda reducerii dozei, valorile ALT cresc progresiv sau sunt însoţite de creşterea bilirubinei sau de dovezi ale decompensării hepatice, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.4).
La pacienţii cu HBC, creşterile bruşte tranzitorii foarte mari ale valorilor ALT, depăşind uneori de 10 ori LSVN, nu sunt neobişnuite şi pot reflecta eliminarea imună. În mod normal, tratamentul nu trebuie iniţiat dacă valoarea ALT este > 10 ori faţă de LSVN. În timpul creşterilor bruşte tranzitorii foarte mari ale valorilor ALT trebuie avută în vedere continuarea tratamentului, cu monitorizarea mai frecventă a funcţiei hepatice. Dacă doza de Pegasys este redusă sau întreruptă, tratamentul poate fi reluat imediat ce această creştere foarte mare se reduce (vezi pct. 4.4).
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
La instituirea tratamentului cu Pegasys la pacienţii în vârstă, nu este necesară ajustarea dozei recomandate de 180 micrograme o dată pe săptămână (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii adulţi cu insuficienţă renală uşoară sau moderată.
În cazul pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală severă sau cu boală renală în stadiu terminal, este recomandată o doză redusă de 135 micrograme, o dată pe săptămână (vezi pct. 5.2). Indiferent de doza iniţială sau de gradul insuficienţei renale, pacienţii trebuie monitorizaţi, iar în cazul apariţiei reacţiilor adverse, doza de Pegasys trebuie redusă corespunzător pe parcursul tratamentului.
Insuficienţă hepatică
În cazul pacienţilor cu ciroză compensată (de exemplu, Child-Pugh A), Pegasys s-a dovedit a fi eficace şi sigur. Pegasys nu a fost evaluat la pacienţii cu ciroză decompensată (de exemplu: grupă B sau C Child-Pugh sau cu sângerare din varicele esofagiene) (vezi pct. 4.3).
Clasificarea Child-Pugh împarte pacienţii în grupele A, B şi C sau ciroză „uşoară”, „moderată” şi „severă”, corespunzând scorurilor 5-6, 7–9, respectiv 10-15.
Copii şi adolescenţi
Pegasys este contraindicat la nou-născuţi şi copii cu vârsta până la 3 ani, din cauza excipientului alcool benzilic (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
La copii şi adolescenţi, se recomandă să se utilizeze Pegasys seringă preumplută. Stilourile injectoare (pen-urile) preumplute de Pegasys nu permit ajustarea adecvată a dozajului pentru aceşti pacienţi.
Pacienţii care încep tratamentul înainte de împlinirea vârstei de 18 ani trebuie să menţină dozele pediatrice până la finalizarea tratamentului.
Dozele de Pegasys administrate copiilor şi adolescenţilor se bazează pe suprafaţa corporală (BSA).
Pentru calcularea BSA, se recomandă utilizarea ecuaţiei lui Mosteller:
La pacienţii cu HBC, durata de tratament recomandată este de 48 săptămâni.
Înainte de a iniţia tratamentul pentru HBC, trebuie documentate creşterile persisente ale valorilor serice ale ALT. Rata de răspuns a fost mai mică atât la pacienţii cu o creştere minimă a valorilor ALT la momentul iniţial (vezi pct. 5.1).
La pacienţii copii şi adolescenţi cu HCC, durata tratamentului cu Pegasys în asociere cu ribavirină depinde de genotipul viral. La pacienţii infectaţi cu genotip viral 2 sau 3, durata tratamentului este de 24 săptămâni, în timp ce la pacienţii infectaţi cu orice alt tip de genotip, durata tratamentului este de 48 săptămâni.
Pacienţii care continuă să prezinte valori detectabile de ARN-VHC după tratamentul iniţial de 24 săptămâni, trebuie să oprească tratamentul deoarece este puţin probabil să prezinte un răspuns virusologic susţinut în cazul continuării tratamentului.
La pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta între 3 şi 17 ani cu HBC şi care au BSA mai mare de 0,54 m2 şi la pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta între 5 şi 17 ani cu HCC şi care prezintă BSA mai mare de 0,71 m2, dozele de Pegasys recomandate sunt prezentate în tabelul 4.9
Pentru creşteri progresive sau persistente ≥5, dar <10 x LSVN, reduceţi doza cu un nivel de ajustare şi monitorizaţi săptămânal nivelul ALT, pentru a vă asigura că este stabilă sau în scădere.
Pentru creşteri persistente ale valorilor ALT ≥10 x LSVN, întrerupeţi tratamentul.
Ajustări ale dozelor la pacienţii copii şi adolescenţi – terapie asociată Pegasys şi ribavirină
La pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 şi 17 ani cu HCC, doza recomandată de ribavirină se stabileşte în funcţie de greutatea corporală a pacientului, cu o doză de atac de 15 mg/kg şi zi, divizată în două doze zilnice. Pentru pacienţii copii şi adolescenţi cu greutatea de 23 kg sau mai mare, o schemă de administrare a dozei utilizând comprimatele de 200 mg ribavirină este prezentată în tabelul 7. Pacienţii sau persoanele care îngrijesc pacienţii nu trebuie să rupă comprimatele de 200 mg.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă, interferoni alfa sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
• Hepatită autoimună
• Disfuncţie hepatică severă sau ciroză hepatică decompensată
• Antecedente de boală cardiacă severă, incluzând boală cardiacă instabilă sau necontrolată în ultimele 6 luni (vezi pct. 4.4)
• Pacienţii infectaţi concomitent cu HIV-VHC, cu ciroză şi scor Child-Pugh > 6, cu excepţia cazului în care hiperbilirubinemia indirectă este cauzată de medicamente cum sunt atazanavir şi indinavir
• Asocierea cu telbivudină (vezi pct. 4.5)
• Nou-născuţi şi copii în vârstă de până la 3 ani din cauza excipientului alcool benzilic (vezi pct. 4.4 pentru alcool benzilic)
• La copii şi adolescenţi cu afecţiuni psihice severe, în prezent sau în antecedente, în special depresie severă, idei suicidare sau tentativă de suicid.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sistem nervos central (SNC) şi tulburări psihice: La unii pacienţi s-au observat reacţii severe SNC, în special depresie, idei suicidare şi tentativă de suicid, în timpul tratamentului cu Pegasys şi chiar după întreruperea tratamentului, în principal în perioada de monitorizare de 6 luni. În cazul administrării de alfa interferoni au fost observate alte reacţii SNC, incluzând comportament agresiv (uneori orientat către cei din jur cum este ideaţia de omucidere), tulburări bipolare, manie, confuzie şi alterarea stării mintale. Toţi pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru orice semne şi simptome de tulburări psihice. Dacă apar simptome ale tulburărilor psihice, gravitatea potenţială a acestor reacţii adverse trebuie avută în vedere de medicul care prescrie medicamentul şi trebuie luată în considerare
necesitatea unei abordări terapeutice adecvate. Dacă simptomele psihice persistă sau se agravează sau se identifică ideaţia suicidară, este recomandată întreruperea tratamentului şi monitorizarea pacientului, cu intervenţie psihiatrică, dacă este cazul.
Pacienţi cu afecţiuni psihice severe existente sau antecedente de afecţiuni psihice: Dacă tratamentul cu Pegasys este considerat necesar la pacienţii cu afecţiuni psihice existente sau antecedente de afecţiuni psihice, tratamentul trebuie iniţiat numai după asigurarea unui diagnostic şi a unei abordări terapeutice individualizate, adecvate a afecţiunii psihice.
Este contraindicată utilizarea de Pegasys la copii şi adolescenţi cu afecţiuni psihice severe existente sau în antecedente (vezi pct. 4.3).
Pacienţi care utilizează/consumă abuziv o substanţă: Pacienţii infectaţi cu VHC care au concomitent o tulburare legată de consumul unei substanţe (alcool etilic, canabis, etc.) prezintă un risc crescut pentru dezvoltarea tulburărilor psihice sau pentru exacerbarea tulburărilor psihice preexistente atunci când sunt trataţi cu interferon alfa. Dacă tratamentul cu interferon alfa este considerat necesar la aceşti pacienţi, prezenţa tulburărilor psihice asociate şi potenţialul de consum al altor substanţe trebuie evaluate cu atenţie şi trebuie avută în vedere o abordare terapeutică adecvată înaintea iniţierii tratamentului. Dacă este necesar, trebuie luată în considerare o abordare interdisciplinară, incluzând un profesionist din domeniul sănătăţii mintale sau un specialist în dependenţa de substanţe pentru a evalua, trata şi urmări pacientul. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului şi chiar după terminarea acestuia. Se recomandă intervenţia precoce în cazul reapariţiei sau dezvoltării tulburărilor psihice sau a tulburărilor legate de consumul unei substanţe.
Creşterea şi dezvoltarea (copii şi adolescenţi):
În timpul tratamentului cu Pegasys +/- ribavirină, cu durata de până la 48 săptămâni, la pacienţii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani, au fost observate frecvent scăderea în greutate şi inhibarea creşterii (vezi pct. 4.8 şi 5.1).
Beneficiul aşteptat al tratamentului trebuie evaluat cu atenţie în funcţie de datele de siguranţă observate la copii şi adolescenţi în studiile clinice, pentru fiecare caz în parte (vezi pct. 4.8 şi 5.1). Este important să fie luat în considerare faptul că tratamentul cu Pegasys +/- ribavirină induce o inhibare a creşterii în timpul administrării acestuia, a cărei reversibilitate nu este sigură.
Riscul de inhibare a creşterii trebuie evaluat în funcţie de caracteristicile bolii copilului, cum sunt semnele de progresie a bolii (în special fibroză), afecţiuni concomitente care pot influenţa negativ progresia bolii (cum este infecţia concomitentă cu HIV), precum şi factorii de prognostic ai răspunsului la tratament (pentru infecţia cu VHB, în special genotipul VHB şi valorile ALT; pentru infecţia cu VHC, în special genotipul VHC şi valorile ARN-VHC) (vezi pct. 5.1).
Oricând este posibil, copilul trebuie tratat după debutul creşterii pubertale, pentru a reduce riscul de inhibare a creşterii. Nu sunt disponibile date despre efectele pe termen lung asupra maturării sexuale.
În scopul îmbunătăţirii trasabilităţii medicamentelor biologice, denumirea comercială a medicamentului administrat şi numărul lotului trebuie clar înregistrate (sau menţionate) în fişa pacientului.
Teste de laborator efectuate înainte de iniţierea tratamentului şi în timpul tratamentului
Înaintea iniţierii tratamentului cu Pegasys, pentru toţi pacienţii se recomandă testele hematologice şi biochimice standard.
Următoarele valori pot fi considerate ca valori iniţiale pentru iniţierea tratamentului:
- Numărul de trombocite ≥ 90000 celule/mm3
- NAN ≥ 1500 celule/mm3
- Funcţia tiroidiană controlată corespunzător (TSH şi T4)
Testele hematologice trebuie repetate după 2 şi 4 săptămâni, iar testele biochimice trebuie efectuate la 4 săptămâni. În timpul tratamentului, periodic, trebuie efectuate teste suplimentare (inclusiv monitorizarea valorilor glicemiei).
În studiile clinice, tratamentul cu Pegasys a fost asociat cu scăderi ale numărului total de leucocite (WBC) şi ale NAN, de obicei începând din primele 2 săptămâni de tratament (vezi pct. 4.8). Rar, s-au observat scăderi progresive după 8 săptămâni de tratament. Scăderea NAN a fost reversibilă după reducerea dozei sau întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.2), atingând valori normale în săptămâna 8 la majoritatea pacienţilor şi revenind la valoarea iniţială la toţi pacienţii după aproximativ 16 săptămâni.
Tratamentul cu Pegasys s-a asociat cu scăderi ale numărului de trombocite, care au revenit la valorile anterioare începerii tratamentului în timpul perioadei de supraveghere post-tratament (vezi pct. 4.8). În unele cazuri poate fi necesară modificarea dozei (vezi pct. 4.2).
Apariţia anemiei (hemoglobina < 10 g/dl) a fost observată până la 15% dintre pacienţii cu HCC, în studiile clinice referitoare la tratamentul asociat cu Pegasys şi ribavirină. Frecvenţa depinde de durata tratamentului şi de doza de ribavirină (vezi pct. 4.8). Riscul dezvoltării anemiei este mai mare la populaţia de sex feminin.
Este necesară prudenţă la administrarea Pegasys în asociere cu alte medicamente cu potenţial mielosupresiv.
În literatură, a fost raportată apariţia pancitopeniei şi supresia măduvei osoase, în decurs de 3 până la 7 săptămâni după administrarea peginterferonului şi a ribavirinei concomitent cu azatioprina. Această mielotoxicitate a fost reversibilă în decurs de 4 până la 6 săptămâni după întreruperea tratamentului antiviral al HVC şi a tratamentului concomitent cu azatioprină şi nu a revenit după reintroducerea oricăruia dintre cele două tratamente în monoterapie (vezi pct. 4.5).
Administrarea de Pegasys şi ribavirină în terapie asociată în tratamentul pacienţilor cu HCC la care tratamentul iniţial nu a dat rezultate, nu a fost studiată adecvat la pacienţii la care s-a întrerupt tratamentul înainte de finalizare din cauza reacţiilor adverse hematologice. Medicii care iau în considerare tratamentul la aceşti pacienţi trebuie să evalueze atent riscul comparativ cu beneficiul reiniţierii tratamentului.
Sistem endocrin
În timpul utilizării interferonilor alfa, inclusiv a Pegasys, s-au raportat anomalii ale funcţiei tiroidiene sau agravarea unor tulburări tiroidiene preexistente. Înainte de începerea tratamentul cu Pegasys trebuie evaluate valorile TSH şi T4. Tratamentul cu Pegasys poate fi iniţiat sau continuat dacă valorile TSH pot fi menţinute în limite normale prin mijloace farmaceutice. Valorile TSH trebuie determinate în cursul tratamentului dacă pacientul prezintă simptome clinice care sugerează o posibilă disfuncţie tiroidiană (vezi pct. 4.8). În timpul tratamentului cu Pegasys s-a observat apariţia hipoglicemiei, hiperglicemiei şi a diabetului zaharat (vezi pct. 4.8). La pacienţii cu astfel de afecţiuni, care nu pot fi controlate eficace prin medicaţie, nu trebuie iniţiat tratamentul cu Pegasys în monoterapie sau tratamentul cu Pegasys asociat cu ribavirină. Pacienţii care dezvoltă aceste afecţiuni în timpul tratamentului, care nu pot fi controlate prin medicaţie, trebuie să întrerupă terapia cu Pegasys sau tratamentul cu Pegasys asociat cu ribavirină.
Aparat cardiovascular
Hipertensiunea arterială, aritmiile supraventriculare, insuficienţa cardiacă congestivă, durerea toracică şi infarctul miocardic au fost asociate cu tratamentele cu interferon alfa, inclusiv Pegasys. Se recomandă ca la pacienţii care au anomalii cardiace preexistente să se efectueze o electrocardiogramă înaintea începerii tratamentului cu Pegasys. Dacă există orice deteriorare a stării cardiovasculare, tratamentul trebuie întrerupt definitiv sau temporar. La pacienţii cu boală cardiovasculară, anemia poate necesita reducerea dozei sau întreruperea administrării ribavirinei (vezi pct. 4.2).
Funcţie hepatică
La pacienţii la care apar semne de decompensare hepatică în timpul tratamentului, Pegasys trebuie întrerupt temporar. La pacienţii trataţi cu Pegasys, inclusiv la cei la care s-a obţinut răspunsul virusologic, s-a observat creşterea valorilor ALT peste valorile iniţiale. Dacă, în ciuda reducerii dozei, creşterea valorilor ALT este progresivă şi semnificativă clinic sau este însoţită de bilirubină directă crescută, tratamentul trebuie întrerupt definitiv (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.8).
Spre deosebire de HCC, în HBC, exacerbările bolii în timpul tratamentului nu sunt neobişnuite şi sunt caracterizate de creşteri tranzitorii şi potenţial semnificative ale valorilor serice ale ALT. În studiile clinice cu Pegasys în HVB, creşterile marcate ale transaminazei au fost acompaniate de schimbări uşoare ale altor parametrii ai funcţiei hepatice, fără dovada decompensării hepatice. În aproximativ jumătate din cazurile de creşteri foarte mari, depăşind de 10 ori LSVN, doza de Pegasys a fost redusă sau întreruptă până când valorile crescute ale transaminazei au scăzut, în timp ce în restul tratamentului au rămas nemodificate. În toate cazurile s-a recomandat monitorizarea mai frecventă a funcţiei hepatice.
Hipersensibilitate
Rar, în timpul tratamentului cu interferon alfa au fost observate reacţii acute, grave de hipersensibilitate (de exemplu, urticarie, angioedem, bronhospasm, anafilaxie). Dacă acestea apar, administrarea trebuie întreruptă şi trebuie instituit imediat tratamentul adecvat. Erupţiile cutanate tranzitorii nu necesită întreruperea tratamentului.
Boală autoimună
În timpul tratamentului cu interferoni alfa s-au raportat dezvoltarea de autoanticorpi şi tulburări
autoimune. Pacienţii predispuşi la apariţia tulburărilor autoimune pot prezenta un risc crescut.
Pacienţii cu semne sau simptome compatibile cu tulburările autoimune trebuie evaluaţi cu atenţie, iar raportul beneficiu-risc al continuării terapiei cu interferon trebuie reevaluat (vezi, de asemenea, Sistem endocrin la pct. 4.4 şi pct. 4.8).
La pacienţii cu HCC trataţi cu interferon, au fost raportate cazuri de sindrom VogtKoyanagi-Harada (sindrom VKH). Acest sindrom este o afecţiune inflamatoare granulomatoasă care afectează ochii, aparatul auditiv, meningele şi tegumentul. Dacă se suspectează sindromul VKH, tratamentul antiviral trebuie întrerupt şi trebuie luat în considerare tratamentul cu corticosteroizi (vezi pct. 4.8).
Febră/infecţii
Deoarece febra se poate asocia cu sindromul pseudogripal raportat frecvent în timpul tratamentului cu interferon, trebuie excluse alte cauze de febră persistentă, în special infecţiile grave (bacteriene, virale, fungice), mai ales la pacienţii cu neutropenie. În timpul tratamentului cu interferoni alfa, inclusiv Pegasys, au fost raportate infecţii grave (bacteriene, virale, fungice) şi sepsis. Terapia antiinfecţioasă adecvată trebuie iniţiată imediat şi trebuie luată în considerare întreruperea terapiei.
Modificări oculare
În timpul tratamentului cu Pegasys s-au raportat cazuri rare de retinopatie, incluzand hemoragii retiniene, pete cu aspect de vată, edem papilar, neuropatie optică şi obstrucţie de arteră sau venă retiniană, care pot determina pierderea vederii. Toţi pacienţii trebuie să fie examinaţi iniţial oftalmologic. Orice pacient care acuză scăderea sau pierderea vederii trebuie supus unei examinări oftalmologice prompte şi complete. Pacienţii adulţi şi copii şi adolescenţi cu tulburări oftalmologice preexistente (de exemplu, retinopatie diabetică sau hipertensivă) trebuie examinaţi oftalmologic periodic în timpul tratamentului cu Pegasys. Tratamentul cu Pegasys trebuie întrerupt la pacienţii la care apar tulburări oculare noi sau la care se agravează tulburările oculare.
Modificări pulmonare
În timpul tratamentului cu Pegasys s-a raportat apariţia simptomelor pulmonare incluzând dispnee, infiltrate pulmonare, pneumonie şi pneumonită. În cazul unor infiltrate pulmonare persistente sauneexplicate sau a insuficienţei respiratorii, tratamentul trebuie întrerupt.
Afecţiuni cutanate
Utilizarea interferonilor alfa s-a asociat cu exacerbarea sau inducerea psoriazisului şi sarcoidozei.
Pegasys trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu psoriazis, iar în cazul apariţiei sau agravării leziunilor psoriazice trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului.
Transplant
Siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu Pegasys şi ribavirină nu au fost stabilite la pacienţii cu transplant hepatic şi alte tipuri de transplant. În cazul administrării Pegasys în monoterapie sau în asociere cu ribavirina a fost raportat rejetul de grefă în transplantul hepatic sau renal.
Infecţie concomitentă HIV-VHC
Vă rugăm să consultaţi rezumatul caracteristicilor produsului al fiecărui medicament antiretroviral care se administrează concomitent cu tratamentul VHC, pentru conştientizarea şi tratarea fenomenelor toxice specifice pentru fiecare medicament şi a potenţialului de suprapunere a fenomenelor toxice cauzate de Pegasys asociat sau nu cu ribavirină. În studiul NR 15961, pacienţii cărora li s-a administrat simultan stavudină şi tratament cu interferon asociat sau nu cu ribavirină, incidenţa pancreatitei şi/sau a acidozei lactice a fost de 3% (12/398).
Pacienţii infectaţi concomitent cu HIV cărora li se administrează terapie antiretrovirală foarte activă (HAART) pot prezenta risc crescut de apariţie a acidozei lactice. De aceea, este necesară prudenţă la asocierea Pegasys şi a ribavirinei la terapia HAART (vezi RCP pentru ribavirină).
Pacienţii infectaţi concomitent cu ciroză avansată şi care primesc terapie HAART pot prezenta, de asemenea, un risc crescut de decompensare hepatică şi posibil de deces dacă sunt trataţi cu ribavirină în asociere cu interferoni, inclusiv Pegasys. Variabilele iniţiale la pacienţii cirotici infectaţi concomitent, care pot fi asociate cu decompensarea hepatică, includ: bilirubină serică crescută, hemoglobină scăzută, fosfatază alcalină crescută sau număr scăzut de trombocite şi tratament cu didanozină (ddI).
Nu se recomandă utilizarea concomitentă a ribavirinei şi zidovudinei, din cauza riscului crescut de a dezvolta anemie (vezi pct. 4.5).
În timpul tratamentului, pacienţii infectaţi concomitent trebuie atent monitorizaţi, pentru decelarea semnelor şi simptomelor de decompensare hepatică (incluzând ascită, encefalopatie, hemoragie variceală, afectarea funcţiei de sinteză hepatică; de exemplu, scor Child-Pugh ≥ 7). Clasificarea
Child-Pugh poate fi influenţată de factori legaţi de tratament (de exemplu hiperbilirubinemia indirectă, scăderea albuminemiei) şi nu este neaparat determinată de decompensarea hepatică. Tratamentul cu Pegasys trebuie întrerupt imediat la pacienţii cu decompensare hepatică.
La pacienţii cu infecţie concomitentă cu HIV-VHC, sunt disponibile date limitate privind eficacitatea şi siguranţa, pentru pacienţii cu număr de celule CD4 mai mic decât 200 celule/µl. Prin urmare, este necesară precauţie privind administrarea la pacienţii cu numărul de celule CD4 mic.
Tulburări dentare şi periodontale
La pacienţii cărora li se administrează terapie asociată cu Pegasys şi ribavirină, s-au raportat tulburări dentare şi periodontale care pot duce la pierderea dinţilor. În plus, în timpul tratamentului de lungă durată cu asocierea Pegasys şi ribavirină, uscăciunea gurii poate avea un efect negativ asupra dinţilor şi asupra mucoaselor de la nivelul cavităţii bucale. Pacienţii trebuie să se spele pe dinţi minuţios, de două ori pe zi, şi să facă examinări dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot prezenta vărsături. Dacă aceste reacţii apar, pacienţii trebuie sfătuiţi să-şi clătească gura minuţios după.
Administrarea peginterferonului ca monoterapie de întreţinere de lungă durată (utilizare neaprobată)
Într-un studiu randomizat, controlat, efectuat în SUA (HALT-C) la pacienţii cu VHC, cu grade diferite de fibroză, care nu au răspuns la tratament şi la care a fost studiat timp de 3,5 ani tratamentul cu 90 µg/săptămână de Pegasys în monoterapie, nu au fost observate reduceri semnificative ale gradului de progresie al fibrozei sau evenimente clinice înrudite.
Excipient
Pegasys conţine alcool benzilic. Nu trebuie administrat la prematuri sau nou-născuţi. Poate provoca reacţii toxice sau anafilactoide la sugari şi la copiii cu vârsta sub 3 ani.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.
Administrarea Pegasys 180 micrograme, o dată pe săptămână, timp de 4 săptămâni, la subiecţii sănătoşi de sex masculin nu a avut niciun efect asupra profilelor farmacocinetice ale mefenitoinei, dapsonei, debrisochinei şi tolbutamidei, ceea ce sugerează că Pegasys nu are efect asupra activităţii metabolice in vivo a izoenzimelor 3A4, 2C9, 2C19 şi 2D6 ale citocromului P450.
În acelaşi studiu, s-a observat creşterea cu 25% a ASC a teofilinei (marker al activităţii izoenzimei 1A2 a citocromului P450), ceea ce demonstrează că Pegasys este un inhibitor al activităţii izoenzimei 1A2 a citocromului P450. La pacienţii trataţi concomitent cu teofilină şi Pegasys se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale teofilinei şi ajustarea adecvată a dozei acesteia.
Interacţiunea între teofilină şi Pegasys pare să fie maximă după mai mult de 4 săptămâni de tratament cu Pegasys.
Pacienţi infectaţi numai cu VHC şi pacienţi infectaţi numai cu VHB
Într-un studiu farmacocinetic efectuat la 24 de pacienţi infectaţi cu VHC, cărora li se administrează concomitent terapie de întreţinere cu metadonă (doza mediană 95 mg; interval de la 30 mg până la150 mg), tratamentul cu Pegasys 180 micrograme s.c., o dată pe săptămână, pentru o perioadă de 4 săptămâni, a fost asociat cu o concentraţie medie de metadonă cu 10% până la 15% mai mare decât concentraţia iniţială. Semnificaţia clinică a acestor constatări nu este cunoscută; oricum, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru simptome şi semne de toxicitate determinate de metadonă. În special la pacienţii cărora li se administrează o doză mare de metadonă, riscul de prelungire al QTc trebuie luat în considerare.
Ribavirina, prin efectul său inhibitor asupra inozin-monofosfat dehidrogenazei, poate interfera cu metabolizarea azatioprinei ducând posibil la acumularea 6-metiltioinozinei monofosfat (6-MTIMP), care a fost asociată cu mielotoxicitate la pacienţii trataţi cu azatioprină. Trebuie evitată administrarea peginterferonului alfa-2a şi a ribavirinei concomitent cu azatioprina. În cazurile individuale în care beneficiul administrării ribavirinei concomitent cu azatioprina depăşeşte riscul potenţial, se recomandă ca monitorizarea hematologică atentă să fie realizată în timpul administrării concomitente de azatioprină, pentru a identifica semnele de mielotoxicitate, moment în care tratamentul cu aceste medicamente trebuie întrerupt (vezi pct. 4.4).
Rezultatele substudiilor farmacocinetice ale unui studiu pivot de fază III nu au evidenţiat nicio interacţiune farmacocinetică a lamivudinei cu Pegasys la pacienţii infectaţi cu VHB sau între Pegasys şi ribavirină la pacienţii infectaţi cu VHC.
Într-un studiu clinic, care a investigat asocierea telbivudinei, 600 mg zilnic, cu interferon alfa-2a pegilat 180 micrograme, o dată pe săptămână, prin administrare subcutanată, pentru tratamentul infecţiei cu VHB, a indicat că administrarea concomitentă este asociată cu un risc crescut de dezvoltare a neuropatiei periferice. Nu este cunoscut mecanismul din spatele acestor evenimente; astfel, tratamentul concomitent cu telbivudină şi alţi interferoni (pegilat sau standard) poate determina, de asemenea, un risc în exces. În plus, beneficiul asocierii telbivudinei cu interferon alfa (pegilat saustandard) nu s-a stabilit până în prezent.
Ca urmare, asocierea de Pegasys cu telbivudină este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Pacienţi infectaţi concomitent cu HIV-VHC
Nu s-a observat nicio dovadă evidentă de interacţiune medicamentoasă la 47 de pacienţi infectaţi concomitent cu HIV-VHC, care au finalizat un substudiu farmacocinetic de 12 săptămâni pentru examinarea efectului ribavirinei asupra fosforilării intracelulare a unor inhibitori nucleozidici ai reverstranscriptazei (lamivudina şi zidovudina sau stavudina). Cu toate acestea, din cauza variabilităţii mari, intervalele de încredere au fost foarte mari. Expunerea plasmatică la ribavirină nu pare să fie afectată de administrarea concomitentă a inhibitorilor nucleozidici ai reverstranscriptazei (INRT).
Nu se recomandă administrarea concomitentă a ribavirinei şi didanozinei. Expunerea la didanozină sau la metabolitul său activ (5`-trifosfat didezoxiadenozină) este crescută in vitro dacă didanozina esteadministrată concomitent cu ribavirina. La utilizarea ribavirinei au fost raportate insuficienţă hepaticăletală, precum şi neuropatie periferică, pancreatită şi hiperlactacidemie simptomatică/acidoză lactică.
Exacerbarea anemiei datorită administrării ribavirinei a fost raportată când zidovudina este parte schemei terapeutice utilizate pentru tratamentul HIV deşi mecanismul exact rămâne a fi elucidat. Nuse recomandă utilizarea concomitentă a ribavirinei şi zidovudinei, din cauza riscului crescut de a dezvolta anemie (vezi pct. 4.4). Trebuie luată în considerare înlocuirea zidovudinei din schema terapeutică asociată cu terapia antiretrovirală, dacă aceasta este deja stabilită. Acest aspect poate fi important, în special, la pacienţii cu antecedente cunoscute de anemie indusă de zidovudină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date sau există date limitate privind utilizarea peginterferonului alfa-2a la femeile gravide.
Studiile cu interferon alfa-2a la animale au evidenţiat efecte toxice asupra procesului de reproducere (vezi pct. 5.3); riscul potenţial pentru om este necunoscut. Pegasys trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial pentru mamă justifică riscul potenţial asupra fătului.
Alăptarea
La om, nu se cunoaşte dacă peginterferon alfa-2a/metaboliţii săi sunt excretaţi în lapte. Din cauza potenţialului de reacţii adverse la sugarii alăptaţi, alăptatul trebuie întrerupt înainte de începerea tratamentului.
Fertilitatea
Nu există date privind efectele peginterferonului alfa-2a asupra fertilităţii la femei. La femelele de maimuţă s-a observat o prelungire a ciclului menstrual în timpul tratamentului cu peginterferon alfa-2a(vezi pct. 5.3).
Utilizarea în asociere cu ribavirină
S-au demonstrat efecte teratogene şi/sau embriocide semnificative la toate speciile de animale expuse la ribavirină. Terapia cu ribavirină este contraindicată la femeile gravide. Este necesară prudenţă deosebită pentru evitarea sarcinii în cazul pacientelor sau în cazul partenerelor pacienţilor care utilizează Pegasys în asociere cu ribavirină. Pacientele aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă eficace în timpul tratamentului şi timp de încă 4 luni după terminarea acestuia.
Pacienţii sau partenerele lor trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă eficace în timpul tratamentului şi timp de încă 7 luni după terminarea acestuia. Vă rugăm să consultaţi rezumatul caracteristicilor produsului (RCP-ul) pentru ribavirină.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pegasys are influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Pacienţii care prezintă ameţeli, confuzie, somnolenţă sau oboseală trebuie sfătuiţi să evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Sumarul profilului de siguranţă
Hepatită B cronică la pacienţi adulţi
În studiile clinice cu durata tratamentului de 48 de săptămâni şi perioadă de monitorizare de 24 de săptămâni, profilul de siguranţă pentru Pegasys în HBC a fost similar cu cel observat în HCC. Cu excepţia pirexiei, frecvenţa majorităţii reacţiilor adverse raportate a fost notabil mai mică la pacienţiicu HBC cărora li s-a administrat Pegasys în monoterapie, comparativ cu pacienţii cu HCC care au urmat tratament cu Pegasys în monoterapie (vezi tabelul 9). Evenimentele adverse au apărut la 88%dintre pacienţii trataţi cu Pegasys, comparativ cu 53% dintre pacienţii din grupul comparator trataţi cu lamivudină, în timp ce 6% dintre pacienţii care au urmat tratament cu Pegasys şi 4% dintre pacienţiicare au urmat tratament cu lamivudină au prezentat evenimente adverse grave în timpul studiilorclinice. Evenimentele adverse sau valorile anormale ale parametrilor de laborator au dus la retragerea a 5% dintre pacienţii care au urmat tratament cu Pegasys, în timp ce, mai puţin de 1% dintre pacienţiicare au urmat tratament cu lamivudină au întrerupt tratamentul din aceste motive. Procentul depacienţi cu ciroză care au întrerupt tratamentul a fost similar cu cel din populaţia generală, în fiecaregrup de tratament.
Hepatită C cronică la pacienţi adulţi
Frecvenţa şi severitatea reacţiilor adverse cel mai frecvent raportate cu Pegasys sunt similare cu cele raportate cu interferon alfa-2a (vezi tabelul 9). Cele mai frecvent raportate reacţii adverse cu Pegasys180 micrograme au fost, în general, de severitate uşoară până la moderată şi nu au necesitat modificarea dozelor sau întreruperea tratamentului.
Tratamentul hepatitei C cronice la pacienţii care nu au răspuns înainte la tratament
În general, profilul de siguranţă pentru Pegasys în asociere cu ribavirina a fost similar la pacienţii care nu au răspuns înainte la tratament cu cel de la pacienţii care nu au mai fost trataţi anterior. Într-un studiu clinic, cu pacienţi care nu au răspuns înainte la tratamentul cu interferon alfa-2b pegilat/ribavirină, expuşi la tratament pentru 48 sau 72 de săptămâni, frecvenţa retragerii pentru evenimente adverse sau rezultate anormale ale testelor de laborator în urma tratamentului cu Pegasys şi ribavirină a fost de 6%, respectiv 7% în braţele de tratament de 48 de săptămâni şi de 12%, respectiv 13%, în braţele de tratament de 72 de săptămâni. În mod similar, pentru pacienţii cu ciroză sau evoluând spre ciroză, frecvenţa retragerii din tratamentul cu Pegasys plus ribavirină a fost mai mare în braţele de tratament de 72 de săptămâni (13% şi 15%) decât în braţele de tratament de 48 de săptămâni(6% şi 6%). Pacienţii care au fost retraşi din tratamentele anterioare cu interferon alfa-2bpegilat/ribavirină din cauza toxicităţii hematologice au fost excluşi din înrolarea în acest studiu clinic.
Într-un alt studiu clinic, pacienţii cu fibroză avansată sau ciroză care nu au răspuns la tratament (scorul Ishak de la 3 la 6) şi numărul iniţial al trombocitelor mai mic de 50000 celule/mm3 au fost trataţi timp de 48 de săptămâni. Rezultatele anormale hematologice ale testelor de laborator, observate în timpul primelor 20 de săptămâni ale studiului clinic, au inclus anemie (26% din pacienţi au prezentat un nivel al hemoglobinei < 10 g/dl), neutropenie (30% din pacienţi au prezentat NAN < 750 celule/mm3 ) şitrombocitopenie (13% din pacienţi au prezentat un număr de trombocite < 50000 celule/ mm3 (vezipct. 4.4).
Infecţie cronică cu virusul hepatitic C concomitent cu HIV
La pacienţii infectaţi concomitent cu HIV-VHC, profilele reacţiilor adverse clinice raportate pentruPegasys, în monoterapie sau în asociere cu ribavirină, au fost similare celor observate la pacienţiimonoinfectaţi cu VHC. La pacienţii infectaţi cu HIV-VHC, cărora li se administrează terapie asociată cu Pegasys şi ribavirină, alte reacţii adverse au fost raportate la ≥ 1% până la ≤ 2% dintre pacienţi: hiperlactacidemie/acidoză lactică, gripă, pneumonie, labilitate emoţională, apatie, tinitus, durere faringolaringiană, cheilită, lipodistrofie dobândită şi cromaturie. Tratamentul cu Pegasys a fost asociatcu scăderi ale numărului absolut de celule CD4+ în cursul primelor 4 săptămâni, fără reducerea procentului de celule CD4+. Scăderea numărului de celule CD4+ a fost reversibilă după reducerea dozei sau întreruperea terapiei. Utilizarea Pegasys nu a avut efect negativ observabil asupra controlului viremiei HIV în timpul terapiei sau a perioadei de monitorizare. La pacienţii infectaţi concomitent, cu număr de celule CD4+ < 200/µl, sunt disponibile date de siguranţă limitate.
Tabelul reacţiilor adverse
Tabelul 9 rezumă reacţiile adverse raportate la pacienţii adulţi cu HBC sau HCC cărora li se administrează Pegasys în monoterapie şi la pacienţii cu HCC cărora li se administrează Pegasys în asociere cu ribavirină.Reacţiile adverse raportate în studiile clinice sunt grupate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000). În raportările spontane ale reacţiilor adverse din experienţa ulterioară punerii pe piaţă a medicamentului, frecvenţa estenecunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Hepatită C cronică
Într-un studiu clinic cu 114 pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta între 5 şi 17 ani), trataţi cu Pegasys în monoterapie sau în asociere cu ribavirină (vezi pct. 5.1), a fost necesară modificarea dozei la aproximativ o treime dintre pacienţi, cel mai frecvent din cauza apariţiei neutropeniei şi anemiei. În general, profilul de siguranţă observat la pacienţii copii şi adolescenţi a fost similar cu cel observat la adulţi. În studiul pediatric, cele mai răspândite reacţii adverse la pacienţii trataţi cu terapie asociată cu Pegasys şi ribavirină, o perioadă de până la 48 de săptămâni, au fost sindromul asemănător infecţiei cu virusul gripal (91%), cefaleea (64%), tulburarea gastro-intestinală (56%) şi reacţia la nivelul locului de administrare (45%). Lista completă a reacţiilor adverse raportate în acest grup de tratament (n = 55)este prezentată în tabelul 10. Şapte pacienţi care au primit tratament asociat cu Pegasys şi ribavirină o perioadă de 48 de săptămâni, au întrerupt tratamentul din motive de siguranţă (depresie, evaluare psihiatrică cu rezultate anormale, orbire tranzitorie, exudat retinian, hiperglicemie, diabet zaharat de tip I şi anemie). Majoritatea reacţiilor adverse raportate în acest studiu au fost uşoare sau moderate ca severitate. Reacţii adverse severe au fost raportate la 2 pacienţi din grupul de tratament cu terapie asociată cu Pegasys şi ribavirină (hiperglicemie şi colecistectomie).
La pacienţii copii şi adolescenţi a fost observată inhibarea creşterii (vezi pct. 4.4). Pacienţii copii şi adolescenţi trataţi cu terapia asociată cu Pegasys şi ribavirină au prezentat o întârziere în creşterea în greutate şi înălţime după 48 de săptămâni de tratament, comparativ cu momentul iniţial. Percentilele de “greutate în funcţie de vârstă” şi “înălţime în funcţie de vârstă” ale pacienţilor din populaţia normativă au scăzut în timpul tratamentului. După o perioadă de monitorizare de 2 ani după tratament,majoritatea pacienţilor au revenit la percentilele curbelor normative de creştere pentru greutate şiînălţime de la începutul tratamentului (percentila medie de greutate a fost de 64% la momentul iniţialşi de 60% la 2 ani după tratament; percentila medie de înălţime a fost de 54% la momentul iniţial şi de 56% la 2 ani după tratament). La finalul tratamentului, 43% dintre pacienţi au prezentat o scădere a percentilei de greutate cu 15 percentile sau mai mult, iar 25% (13 din 53) au prezentat o scădere apercentilei de înălţime cu 15 percentile sau mai mult pe curbele normative de creştere. La 2 ani de la terminarea tratamentului, 16% (6 din 38) dintre pacienţi au rămas 15 percentile sau mai mult sub curba lor de greutate iniţială şi 11% (4 din 38) au rămas 15 percentile sau mai mult sub curba lor de înălţime iniţială.
Un procent de 55% (21 din 38) din subiecţii care au finalizat studiul iniţial au fost înrolaţi în programul de monitorizare pe termen lung care s-a extins până la 6 ani după tratament. Studiul a arătat că recuperarea ulterioară tratamentului cu privire la creştere, la 2 ani după tratament, a fost menţinută până la 6 ani după tratament. Unii pacienţi, a căror înălţime era cu mai mult de 15 percentile sub curba iniţială de înălţime la 2 ani după tratament, fie au revenit la percentile de creştere comparabile cu cele de referinţă la 6 ani după tratament, fie în cazul lor a fost identificat un factor cauzal nelegat de tratament. Volumul de date disponibile nu este suficient pentru a stabili că inhibarea creşteriideterminată de expunerea la Pegasys este întotdeauna reversibilă.
Tabelul 10: Reacţii adverse raportate la pacienţii copii şi adolescenţi infectaţi cu VHC şi care aufost repartizaţi pentru tratamentul cu Pegasys plus ribavirină în studiul clinic NV17424
Aparate, sisteme şi organe Foarte frecvente Frecvente
Infecţii şi infestări Mononucleoză infecţioasă, faringită streptococică, gripă, gastroenterită virală, candidoză, gastroenterită, abces dentar, hordeolum, infecţie a tractului urinar, rinofaringită
Tulburări hematologice şi limfatice Anemie
Tulburări metabolice şi de nutriţie Apetit scăzut Hiperglicemie, diabet zaharat de tip
Tulburări psihice Insomnie Depresie, anxietate, halucinaţii, comportament anormal, agresivitate, furie, deficit de atenţie /hiperactivitate
Tulburări ale sistemului nervos Cefalee Ameţeli, tulburări ale atenţiei, migrenă
Tulburări oculare Orbire tranzitorie, exudate retiniene, afectarea acuităţii vizuale iritaţii ale ochilor, durere oculară, prurit ocular
Tulburări acustice şi vestibulare Otalgie
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Dispnee, epistaxis
Tulburări gastro-intestinale Tulburare gastro-intestinală Dureri abdominale superioare, stomatită, greaţă, stomatită aftoasă, afecţiuni la nivelul mucoasei bucale
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţie cutanată tranzitorie, prurit, alopecie
Umflare a feţei, erupţie medicamentoasă
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Durere musculo-scheletică Dorsalgie durere la nivelul extremităţilor
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Disurie, incontinenţă urinară, tulburări ale tractului urinar
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Secreţii vaginale
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Afecţiune asemănătoare gripei, reacţii la locul de administrare,iritabilitate, fatigabilitate
Febră, hematom la nivelul puncţiei vasului de sânge, durere
Investigaţii diagnostice Evaluare psihiatrică cu rezultate anormale
Proceduri medicale şi chirurgicale Extracţie dentară, colecistectomie
Circumstanţe sociale Probleme educaţionale
Valori ale parametrilor de laborator
Scăderi ale hemoglobinei, neutrofilelor şi trombocitelor sau creşteri ale valorilor ALT pot necesita reducerea dozei sau întreruperea permanentă a tratamentului (vezi pct. 4.2). Majoritatea rezultatelor anormale ale testelor de laborator observate în timpul studiilor clinice revin la valorile iniţiale la scurt timp după întreruperea tratamentului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii dindomeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.
4.9 Supradozaj
S-au raportat cazuri de supradozaj începând de la două injecţii în zile consecutive (în loc de intervalul săptămânal) până la injecţii zilnice timp de o săptămână (de exemplu, 1260 micrograme pe săptămână).
Niciunul dintre aceşti pacienţi nu a prezentat evenimente neobişnuite, grave sau care să limiteze tratamentul. Doze săptămânale de până la 540 şi 630 micrograme au fost administrate în studii clinice pentru carcinom renal, respectiv pentru leucemie mieloidă cronică. Reacţiile toxice care au limitat doza au fost: oboseală, valori crescute ale enzimelor hepatice, neutropenie şi trombocitopenie, concordante cu terapia cu interferoni.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: imunostimulante, interferoni, cod ATC: L03AB11
Mecanism de acţiune
Conjugarea reactivului PEG (bi-monometoxipolietilenglicol) cu interferonul alfa-2a formeazăinterferonul alfa-2a pegilat (Pegasys). In vitro, Pegasys are acţiune antivirală şi antiproliferativă care sunt caracteristice interferonului alfa-2a.
Interferon alfa-2a este conjugat cu bi-[monometoxi polietilenglicol] cu un raport de substituţie de un mol polimer/mol proteină. Masa moleculară medie este de aproximativ 60,000, din care restul deproteină constituie aproximativ 20,000.
Efecte farmacodinamice
Valorile ARN-VHC scad în manieră bifazică la pacienţii cu hepatită C care au răspuns la tratamentul cu 180 micrograme Pegasys. Prima fază de scădere apare la 24 până la 36 ore de la administrarea primei doze de Pegasys şi este urmată de a doua fază de scădere care continuă în următoarele 4 până la 16 săptămâni la pacienţii care obţin un răspuns susţinut. Ribavirina nu a avut efect semnificativ asupra cineticii virale iniţiale în primele 4 până la 6 săptămâni la pacienţii trataţi cu asociere de ribavirină şi interferon alfa-2a pegilat sau interferon alfa.
Eficacitate clinică şi siguranţă
Hepatită B cronică
Predictibilitatea răspunsului
O meta-analiză la nivelul pacienţilor din 9 studii clinice cu Pegasys (n=1423), la pacienţii cu VHC AgHBe pozitiv şi cu AgHBe negativ, a demonstrat că nivelurile de ADN VHB şi AgHBs în a 12-a săptămână de tratament sunt predictive pentru rezultatul final al tratamentului în a 24-a săptămână post-tratament, pentru anumite genotipuri. Caracteristicile de funcţionare ale acestor biomarkeri sunt prezentate în tabelul 11. Nu poate fi identificat niciun biomarker la momentul închiderii analizei datelor care să optimizeze toate caracteristicile de funcţionare (valoare predictivă negativă [VPN],sensibilitate, specificitate) şi caracteristicile practice (simplicitate, convenabilitate). Considerentele pentru întreruperea timpurie a tratamentului trebuie evaluate în contextul unei situaţii clinice particulare.
În cazul pacienţilor cu AgHbe pozitiv în cadrul infecției cu VHB genotip B şi C, valoarea AgHBs > 20000 UI/ml sau ADN-VHB > 8 log10 UI/ml în săptămâna a 12-a după începerea tratamentului este asociată cu o probabilitate mai ridicată de eşec de obţinere a seroconversiei AgHBe şi ADN-VHB < 2000 UI/ml în a 24-a săptămână post-tratament (VPN > 90%). Pentru genotipurile HBV A şi D,mărimea subgrupei a fost insuficientă pentru analiză.
În cazul pacienţilor cu AgHbe negativ în cadrul infecției cu VHB genotip D, valoarea AgHBs > 20000 UI/ml sau ADN-VHB > 6,5 log10 UI/ml în săptămâna a 12-adupă începerea tratamentului,este asociată cu o probabilitate mai ridicată de eşec de obţinere a valorilor ADN-VHB < 2000 UI/ml şi normalizarea valorilor ALT în a 24-a săptămână post-tratament. Pentru genotipul VHB genotip A, mărimea subgrupei a fost insuficientă pentru analiză. Nu poate fi identificat niciun biomarker cu performanţă acceptabilă în cazul pacienţilor cu AgHbe negativ în cadrul infecţiei cu VHB genotip B sau C.
Pot fi luaţi în considerare şi alţi biomarkeri publicaţi pe parcursul tratamentului şi care prognozează rezultatul final al tratamentului cu Pegasys.
Tabelul 11: Performanţa biomarkerilor individuali în a 12-a săptămână de tratament la pacienţii cu HBC cu AgHbe pozitiv şi AgHBe negativ în funcţie de genotip
Genotip Momentul închiderii analizei datelor (UI/ml) VPN Sensibilitate Specificitate
VPN= valoare predictivă negativă; Sensibilitate = % dintre pacienţii care au răspuns la tratament şi nu au respectat regula de întrerupere; Specificitate = % dintre pacienţii care nu au răspuns la tratament şi au respectat regula de întrerupere
(a) Răspunsul la tratament în cazul pacienţilor cu AgHBe pozitiv a fost definit ca seroconversia AgHBe (definită ca dispariţia AgHBe şi prezenţa anti-HBe) + ADN VHB <2000 UI/ml la 6 luni post-tratament, iar răspunsul la tratament în cazul pacienţilor cu AgHbe negativ la a fost definit ca ADN VHB < 2000 UI/ml + normalizarea valorilor ALT la 6 luni post-tratament
Toate studiile clinice au înrolat pacienţi cu HBC cu replicare virală activă măsurată prin ADN VHB, valori crescute ale ALT şi biopsie hepatică concordantă cu hepatita cronică. Studiul WV16240 a înrolat pacienţi cu AgHBe pozitiv, în timp ce studiul WV16241 a înrolat pacienţi cu AgHBe negativ şi cu anticorpi anti-HBe pozitivi. În ambele studii, durata tratamentului a fost de 48 de săptămâni, cu 24 de săptămâni de monitorizare fără tratament. Ambele studii au comparat Pegasys plus placebo faţă de Pegasys plus lamivudină, faţă de lamivudină în monoterapie. Niciunul dintre pacienţii infectaţi concomitent cu HIV-VHB nu au fost incluşi în aceste studii clinice.
Pentru cele două studii, ratele de răspuns la sfârşitul perioadei de monitorizare sunt prezentate în tabelul 12. În studiul WV16240, criteriile finale principale de evaluare a eficacităţii au fost seroconversia AgHBe şi ADN VHB sub 105 multiplicări/ml. În studiul WV16241, criteriile finale principale de evaluare a eficacităţii au fost normalizarea valorilor ALT şi ADN-VHB sub 2 x 104 multiplicări/ml. ADN-VHB a fost măsurat prin testul COBAS AMPLICORTM HBV
MONITOR (limita de detecţie 200 multiplicări/ml).
Un total de 283/1351 (21%) dintre pacienţi au avut fibroză avansată sau ciroză, 85/1351 (6%) dintrepacienţi au avut ciroză. Nu a existat diferenţă în rata de răspuns între aceşti pacienţi şi cei fără fibroză avansată sau ciroză.
Pentru pacienţi cu AgHBe negativ/anticorpi anti-Hbe prezenţi: ADN VHB < 2 x 104 multiplicări/ml# valoarea p (comparativ cu lamivudină) ≤ 0,01 (testul stratificat Cochran-Mantel-Haenszel)
Răspunsul histologic a fost similar în cele trei grupuri de tratament din fiecare studiu; cu toate acestea, la pacienţii care au avut un răspuns susţinut 24 de săptămâni după sfârşitul tratamentului, probabilitatea de a prezenta şi îmbunătăţire histologică a fost semnificativ mai mare.
Toţi pacienţii care au finalizat studiile de fază III au fost eligibili pentru intrarea într-un studiu de monitorizare pe termen lung (WV16866). La pacienţii din studiul WV162
Caracteristici
Tip produs | Solutie injectabila |
Concentratie | 180 microrgrame/0,5ml |
Review-uri
Pareri PEGASYS 180 microrgrame/0,5ml X 1 SOL. INJ. IN SERINGA PREUMPLUTA ZR PHARMA& GMBH
Fii primul care sparge gheata!
Spune-ne parerea ta despre acest produs si porneste discutia.
Detii sau ai utilizat produsul?
Clientii pfarma.ro nu au adaugat inca opinii pentru acest produs. Fii primul care adauga o parere, folosind formularul de mai jos.
Alerta de pret
Produse similare
Ser fiziologic 90 mg/10 ml 5 fiole
Acesta este un medicament OTC si se poate elibera fara prescriptie medicala. Conform legislatiei in vigoare, pentru a-l putea comanda online...
ALOXI 500mcg x 1 CAPS. MOI 500mcg HELSINN BIREX PHARMA CSC - ANGELINI
Ce este Aloxi? Aloxi este un medicament care conține substanța activă palonosetron. Este disponibil sub formă de soluție injectabilă (250 micrograme în 5 ml de soluție) și sub formă de...
BETABIOPTAL 1,3 mg/g+2,5 mg/g X 1 GEL OFT. 1,3mg/g+2,5mg/g THEA FARMA S.P.A.
Indicații BETABIOPTAL gel este indicat în infecţii oftalmice nepurulente cu bacterii sensibile la cloramfenicol când este utilă asocierea acţiunii antiinflamatoare a betametazonei, în...
CIMZIA x 2 SOL. INJ. IN SERINGA PREUMPLUT 200 mg UCB PHARMA SA
Indicații Artrită reumatoidă Cimzia, în asociere cu metotrexatul (MTX), este indicat pentru: tratamentul poliartritei reumatoide active, moderată până la severă, la pacienţii adulţi,...
LODOZ 2,5mg/6,25mg x 30 COMPR. FILM. 2,5mg/6,25mg MERCK KGAA
Indicații Hipertensiune arterială esenţială uşoară sau moderată. Dozaj Doze Doza iniţială obişnuită este de un comprimat filmat de Lodoz 2,5 mg/6,25 mg o dată pe...
ZYPADHERA 300mg x 1 PULB. + SOLV. PT. SUSP. INJ. C 300mg ELI LILLY NEDERLAND
Zypadhera este un medicament sub forma de pulbere si solvent din care se obtine o suspensie injectabila cu eliberare prelungita. Acesta contine substanta activa olanzapina. „Eliberare...
ZYPREXA 10 mg x 28 COMPR. FILM. 10mg ELI LILLY NEDERLAND
1. CE ESTE ZYPREXA ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ ZYPREXA aparţine grupului de medicamente denumit antipsihotice. ZYPREXA se foloseşte pentru tratamentul unei boli cu simptome cum ar fi:...
HIDRASEC 100 mg X 20 CAPS. 100mg BIOPROJET PHARMA - ABBOTT MYLAN
Ce este Hidrasec si pentru ce se utilizeaza Indicatii Hidrasec 100 mg capsule este indicat in tratamentul diareei acute la adulti. Daca se initiaza tratamentul etiologic al...
QUETIAPINA ZENTIVA 300 mg X 60 COMPR. ELIB. PREL. 300mg ZENTIVA K.S.
Indicații Quetiapină Zentiva comprimate cu eliberare prelungită este indicată pentru: Tratamentul schizofreniei. Tratamentul tulburării bipolare: - episoade maniacale moderate până...
QUETIAPINA ZENTIVA 50 mg X 60 COMPR. ELIB. PREL. 50mg ZENTIVA K.S.
Indicații Quetiapină Zentiva comprimate cu eliberare prelungită este indicată pentru: Tratamentul schizofreniei. Tratamentul tulburării bipolare: - episoade maniacale moderate până...
MILURIT 100 mg x 60 COMPR. 100mg EGIS PHARMACEUTICALS
Ce găsiţi în acest prospect: 1. Ce este Milurit şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Milurit 3. Cum să utilizaţi Milurit 4. Reacţii adverse posibile...
OLSSA 40 mg/10 mg X 28 COMPR. FILM. 40mg/10mg HCS BVBA - KRKA
Ce găsiți în acest prospect: 1. Ce este Olssa și pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să știți înainte să luați Olssa 3. Cum să luați Olssa 4. Reacții adverse posibile...
TANDESAR 32 mg X 28 COMPR. 32mg TERAPIA S.A.
În acest prospect găsiţi: 1. Ce este Tandesar şi pentru ce se utilizează 2. Înainte să luaţi Tandesar 3. Cum să luaţi Tandesar 4. Reacţii adverse posibile 5. Cum se păstrează Tandesar...
OVESTIN 0,5 mg X 15 OVULE 0,5 mg ASPEN PHARMA TRADING
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Ovestin 0,5 mg ovule 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare ovul conţine estriol 0,5 mg Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi...
DEPAKINE CHRONO 300 mg X 100 COMPR. ELIB. PREL. 300mg SANOFI ROMANIA SRL
Ce găsiţi în acest prospect: 1. Ce este Depakine Chrono şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Depakine Chrono 3. Cum să luaţi Depakine Chrono 4. Reacţii...
ZINNAT 500 mg X 10 COMPR. FILM. 500mg GLAXOSMITHKLINE (IRE
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Zinnat 500 mg, comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conţine cefuroximă 500 mg sub formă de...
VENTOLIN 100 INHALER CFC-FREE X 1 SUSP. INHAL. PRESURIZATA 100µg/doza GLAXOSMITHKLINE (IRE
Ce găsiţi în acest prospect: 1. Ce este Ventolin 100 Inhaler CFC-Free şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Ventolin 100 Inhaler CFC-Free...
SERETIDE DISKUS 50 micrograme/100 micrograme X 1 PULB. INHAL.
Ce găsiţi în acest prospect: 1. Ce este Seretide Diskus şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Seretide Diskus 3. Cum să utilizaţi Seretide Diskus 4....
THYROZOL 20mg X 50 COMPR. FILM.
Ce găsiţi în acest prospect: 1. Ce este Thyrozol şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Thyrozol 3. Cum să utilizaţi Thyrozol 4. Reacţii adverse...
DAVIA 10 mg x 30 COMPR. FIL 10mg TERAPIA
Ce găsiţi ȋn acest prospect: 1. Ce este Davia şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Davia 3. Cum să utilizaţi Davia 4. Reacţii adverse posibile 5....
RASAGILINA RATIOPHARM 1 mg X 30 COMPR. 1mg TEVA
Ce găsiți în acest prospect 1. Ce este Rasagilină ratiopharm și pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să știți înainte să luați Rasagilină ratiopharm 3. Cum să luați Rasagilină ratiopharm...
FORXIGA 10 mg X 90 COMPR. FILM. 10mg ASTRAZENECA
Ce găsiți în acest prospect 1. Ce este Forxiga și pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să știți înainte să luați Forxiga 3. Cum să luați Forxiga 4. Reacții adverse posibile 5. Cum...