RETACRIT 5000UI/0,5ml X 1
ATENTIE!!!
Acest medicament NU se poate comercializa online.
Se eliberează DOAR DIN FARMACIE, STRICT ÎN BAZA REȚETEI MEDICALE. Se poate rezerva online, cu ridicare din farmacie.Pret cu TVA inclus
Descriere
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Retacrit 5000 UI /0,5 ml soluţie injectabilă în seringă preumplută
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Retacrit 5000 UI /0,5 ml soluţie injectabilă în seringă preumplută 1 seringă preumplută cu 0,5 ml soluţie injectabilă conţine epoetină zeta* (eritropoietină umană recombinantă) 5000 unităţi internaţionale (UI). Soluţia conţine epoetină zeta 10000 UI/ml.
Excipienți cu efect cunoscut
Retacrit conține 0,5 mg fenilalanină.
*Eritropoietină umană recombinantă produsă prin tehnologie ADN recombinant pe linii de celule ovariene de hamster chinezesc (OHC).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă în seringă preumplută (injecţie).
Soluţie limpede, incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Retacrit este indicat pentru tratamentul anemiei simptomatice asociate cu insuficienţa renală cronică (IRC):
o la adulţi, copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 și 18 ani care efectuează hemodializă şi la pacienţi adulţi care efectuează dializă peritoneală (vezi pct. 4.4).
o la adulţi cu insuficienţă renală care nu efectuează încă dializă pentru tratamentul anemiei severe de etiologie renală însoţită de simptome clinice la pacienţi (vezi pct. 4.4).
- Retacrit este indicat la adulţii cărora li se administrează chimioterapie pentru tumori solide, limfoame maligne sau mielom multiplu, şi la care efectuarea transfuziei prezintă risc din cauza stării generale a pacientului (de exemplu: boli cardiovasculare, anemie pre-existentă la inițierea chimioterapiei) pentru tratamentul anemiei şi reducerea necesarului de transfuzii.
- Retacrit este indicat la adulţii încadraţi într-un program de pre-donare pentru creşterea producerii de sânge autolog. Tratamentul trebuie administrat numai pacienţilor cu anemie moderată (concentraţia de hemoglobină [Hb] în intervalul de 10 până la 13 g/dl [6,2 până la 8,1 mmol/l], fără deficit de fier) dacă procedurile de conservare a sângelui nu sunt disponibile sau sunt insuficiente atunci când intervenţiile chirurgicale elective majore planificate necesită volume mari de sânge (4 sau mai multe unităţi de sânge pentru femei sau 5 sau mai multe unităţi pentru bărbaţi).
- Retacrit este indicat la adulţii fără deficit de fier, înaintea intervenţiilor chirurgicale ortopedice elective majore, care au un risc potenţial crescut de a prezenta complicaţii ale transfuziei pentru reducerea expunerii la transfuzii de sânge alogen. Utilizarea trebuie limitată la pacienţii cu anemie moderată (de exemplu, intervalul concentraţiei de hemoglobină între 10 până la 13 g/dl sau 6,2 până la 8,1 mmol/l) care nu sunt încadraţi într-un program de pre-donare de sânge autolog şi la care se aşteaptă pierderi de sânge moderate (900-1800 ml).
- Retacrit este indicat pentru tratamentul anemiei simptomatice (concentraţia hemoglobinei de ≤ 10 g/dl) la adulţi cu sindroame mielodisplazice primare (SMD) cu risc scăzut sau intermediar 1 care au eritropoietina plasmatică scăzută (< 200 mU/ml).
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul cu Retacrit trebuie să fie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în abordarea terapeutică a pacienţilor cu indicaţiile menţionate mai sus.
Doze
Toate celelalte cauze ale anemiei (deficit de fier, acid folic sau vitamina B12, intoxicaţie cu aluminiu, infecţie sau inflamaţie, pierderi de sânge, hemoliză şi fibroză a măduvei osoase de orice origine) trebuie evaluate şi tratate înainte de iniţierea tratamentului cu epoetină zeta şi când se decide creşterea dozei. Pentru a garanta o reacţie optimă la epoetină zeta, trebuie să se asigure depozite corespunzătoare de fier şi trebuie administrate suplimente cu fier dacă este necesar (vezi pct. 4.4).
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţi adulţi cu insuficienţă renală cronică
Simptomele de anemie şi sechelele acesteia pot varia în funcţie de vârstă, sex şi comorbidităţi asociate; se impune evaluarea, de către medic, a evoluţiei clinice şi stării fiecărui pacient. Intervalul recomandat pentru concentraţia țintă a hemoglobinei este între 10 g/dl şi 12 g/dl (6,2 până la 7,5 mmol/l). Retacrit trebuie administrat pentru a creşte concentraţia hemoglobinei până la valori care să nu depăşească 12 g/dl (7,5 mmol/l). Trebuie evitată o creştere a hemoglobinei mai mare de 2 g/dl (1,25 mmol/l) într-o perioadă de patru săptămâni. Dacă apare această creştere, trebuie făcute ajustări corespunzătoare ale dozei aşa cum este prevăzut.
Datorită variabilităţii intra-individuale, se pot observa ocazional valori ale hemoglobinei individuale care depăşesc sau sunt inferioare intervalului de concentraţii țintăale hemoglobinei pentru un anumit pacient. Variabilitatea valorilor hemoglobinei trebuie controlată prin ajustarea dozei, luând în considerare un interval de concentraţie a hemoglobinei cuprins între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l).
Trebuie evitată menţinerea pentru o periodă lungă de timp a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l). Dacă hemoglobina creşte cu mai mult de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe lună sau dacă hemoglobina depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l) in mod sustinut, reduceţi doza de Retacrit cu 25%. Dacă hemoglobina depăşeşte 13 g/dl (8,1 mmol/l), oprește tratamentul până când scade sub 12 g/dl (7,5 mmol/l) şi apoi reinstituiţi tratamentul cu Retacrit la o doză cu 25% mai mică decât doza anterioară.
Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a se asigura că se utilizează cea mai mică doză eficace aprobată de Retacrit pentru a se obţine controlul adecvat al anemiei şi al simptomelor anemiei menţinându-se în acelaşi timp o concentraţie a hemoglobinei mai mică sau egală cu 12 g/dl (7,5 mmol/l).
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică trebuie luate măsuri de precauție la creşterea dozelor agenților de stimulare a eritropoiezei (ESA - erythropoiesis-stimulating agent). La pacienţii cu un răspuns slab al hemoglobinei la tratamentul cu ESA trebuie avute în vedere explicaţii alternative ale răspunsului slab (vezi pct 4.4 şi 5.1).
Tratamentul cu Retacrit este împărţit în două etape: faza de corecţie şi faza de întreţinere.
Pacienţi adulţi care efectuează hemodializă
La pacienţii care efectuaează hemodializă, la care accesul intravenos este disponibil rapid, este preferabilă administrarea pe cale intravenoasă.
Faza de corecţie
Doza inițială este de 50 UI/kg, de 3 ori pe săptămână.
Dacă este necesar, se creşte sau se scăde doza cu 25 UI/kg (de 3 ori pe săptămână) până când se obține o concentraţie de hemoglobină în intervalul de valori țintă cuprins între 10 g/dl şi 12 g/dl (6,2 până la 7,5 mmol/l) (acest lucru trebuie să se facă în etape de minimum patru săptămâni).
Faza de întreţinere
Doza săptămânală totală recomandată este între 75 UI/kg şi 300 UI/kg.
Trebuie făcute ajustări corespunzătoare ale dozei pentru a menţine valoarea ţintă a hemoglobinei în cadrul intervalului dorit de concentraţii între 10 g/dl şi 12 g/dl (6,2 - 7,5 mmol/l).
Pacienţii cu valoare iniţială foarte mică de hemoglobină (< 6 g/dl sau < 3,75 mmol/l) pot necesita doze mai mari de întreţinere decât pacienţii cu anemie mai puţin severă (> 8 g/dl sau > 5 mmol/l).
Pacienţi adulţi cu insuficienţă renală care nu efectuează încă hemodializă
Atunci când accesul intravenos nu este disponibil rapid, Retacrit poate fi administrat subcutanat.
Faza de corecţie
Doza inițială este de 50 UI/kg, de 3 ori pe săptămână, urmată, dacă este necesar, de o creştere a dozei cu câte 25 UI/kg (de 3 ori pe săptămână) până când se atinge scopul dorit (acest lucru trebuie să se facă în etape de minimum patru săptămâni).
Faza de întreţinere
În timpul fazei de întreţinere, Retacrit poate fi administrat fie de 3 ori pe săptămână, iar în cazul administrării subcutanate, o dată pe săptămână sau o dată la interval de 2 săptămâni.
Trebuie făcute ajustări corespunzătoare ale dozei şi ale intervalelor de administrare a dozei pentru a menţine valoarea hemoglobinei la concentraţia dorită: hemoglobina între 10 g/dl şi 12 g/dl (6,2 până la 7,5 mmol/l). Extinderea intervalelor de administrare a dozei poate necesita o creştere a dozei.
Doza maximă nu trebuie să depăşească 150 UI/kg de 3 ori pe săptămână, 240 UI/kg (până la un maxim de 20000 UI) o dată pe săptămână, sau 480 UI/kg (până la un maxim de 40000 UI) o dată la fiecare 2 săptămâni.
Pacienţi adulţi care efectuează dializă peritoneală
Atunci când accesul intravenos nu este disponibil rapid, Retacrit poate fi administrat subcutanat.
Faza de corecţie
Doza iniţială este de 50 UI/kg, de 2 ori pe săptămână.
Faza de întreţinere
Doza de întreţinere recomandată este cuprinsă între 25 UI/kg şi 50 UI/kg, administrată de 2 ori pe săptămână în 2 injecţii egale.
Trebuie făcute ajustări corespunzătoare ale dozei pentru a menţine valorile hemoglobinei la concentraţia dorită între 10 g/dl şi 12 g/dl (6,2 - 7,5 mmol/l).
Tratamentul pacienţilor adulţi cu anemie indusă de chimioterapie
Simptomele de anemie şi sechelele acesteia pot varia în funcţie de vârstă, sex şi complicaţiile generale ale bolii; se impune evaluarea, de către medic, a evoluţiei clinice şi stării fiecărui pacient.
Retacrit trebuie administrat la pacienţii cu anemie (de exemplu cu concentraţia hemoglobinei ≤ 10 g/dl [6,2 mmol/l]).
Doza iniţială este de 150 UI/kg, administrată subcutanat de 3 ori pe săptămână.
Alternativ, Retacrit poate fi administrat subcutanat, sub forma unei doze iniţiale de 450 UI/kg o dată pe săptămână.
Trebuie făcute ajustări corespunzătoare ale dozei pentru a menţine concentraţiile de hemoglobină în cadrul intervalului dorit de concentraţie între 10 g/dl şi 12 g/dl (6,2 până la 7,5 mmol/l).
Datorită variabilităţii intra-individuale, se pot observa ocazional concentraţii ale hemoglobinei individuale care depăşesc sau sunt inferioare valorilor din intervalul dorit de concentraţii ale hemoglobinei pentru un anumit pacient. Variabilitatea valorilor hemoglobinei trebuie controlată prin ajustarea dozei, luând în considerare un interval dorit de concentraţii ale hemoglobinei cuprins între 10 g/dl (6,2 mmol/l) şi 12 g/dl (7,5 mmol/l). Trebuie evitată menţinerea pentru o perioadă lungă de timp a concentraţiei hemoglobinei peste 12 g/dl (7,5 mmol/l); sunt descrise mai jos ghidurile pentru ajustarea corespunzătoare a dozei când concentraţiile hemoglobinei depăşesc 12 g/dl (7,5 mmol/l).
- Dacă, după 4 săptămâni de tratament, concentraţia hemoglobinei a crescut cu cel puţin 1 g/dl (0,62 mmol/l) sau numărul de reticulocite a crescut ≥ 40000 celule/µl peste valoarea iniţială, trebuie continuată administrarea dozei stabilite (150 UI/kg de 3 ori pe săptămână sau 450 UI/kg o dată pe săptămână).
- Dacă concentraţia hemoglobinei a crescut < 1 g/dl (< 0,62 mmol/l), iar numărul de reticulocite a crescut cu < 40000 celule/μl peste valoarea iniţială, doza trebuie mărită la 300 UI/kg de 3 ori pe săptămână. Dacă, după încă 4 săptămâni de tratament la 300 UI/kg de 3 ori pe săptămână, concentraţia hemoglobinei a crescut ≥ 1 g/dl (≥ 0,62 mmol/l) sau numărul de reticulocite a crescut ≥ 40000 celule/μl, trebuie continuată administrarea unei doze de 300 UI/kg de 3 ori pe săptămână.
- Dacă concentraţia hemoglobinei a crescut < 1 g/dl (< 0,62 mmol/l), iar numărul de reticulocite a crescut < 40000 celule/μl peste valoarea iniţială, este puţin probabil să apară un răspuns terapeutic şi tratamentul trebuie întrerupt.
Ajustarea dozei pentru a menţine concentraţiile de hemoglobină între 10 g/dl şi 12 g/dl (6,2 până la 7,5 mmol/l)
Dacă concentraţia hemoglobinei creşte cu mai mult de 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe lună sau dacă valoarea concentraţiei de hemoglobină depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l), reduceţi doza de Retacrit cu aproximativ 25 până la 50%.
Dacă valoarea concentraţiei de hemoglobină depăşeşte 13 g/dl (8,1 mmol/l),se întrerupe tratamentul până când scade sub 12 g/dl (7,5 mmol/l) şi apoi reîncepeţi tratamentul cu Retacrit cu o doză cu 25%mai mica decât doza anterioară.
Tratamentul pacienţilor adulți la care urmează să se efectueze o intervenţie chirurgicală, încadraţi în programe de pre-donare de sânge autolog
Pacienţilor cu anemie uşoară (valoarea hematocritului cuprinsă între 33 şi 39%), care necesită o cantitate de ≥ 4 unităţi de sânge predonat, trebuie să li se administreze intravenos Retacrit 600 UI/kg de 2 ori pe săptămână, timp de 3 săptămâni înainte de intervenţia chirurgicală. Retacrit trebuie administrat la sfârşitului procedurii de donare de sânge.
Tratamentul pacienţilor adulţi programaţi pentru intervenţie chirurgicală ortopedică electivă majoră
Doza recomandată este de Retacrit 600 UI/kg administrată subcutanat săptămânal, timp de trei săptămâni (ziua -21, -14 şi -7) înaintea intervenţiei chirurgicale şi în ziua intervenţiei chirurgicale.
În cazul în care există o nevoie medicală de a scurta intervalul de timp dinaintea operaţiei la mai puţin de trei săptămâni, Retacrit 300 UI/kg trebuie administrat subcutanat zilnic, timp de 10 zile consecutiv, înaintea intervenţiei chirurgicale, în ziua intervenţiei chirurgicale şi timp de patru zile imediat după aceea.
Dacă valoarea hemoglobinei atinge 15 g/dl (9,38 mmol/l) sau mai mult în timpul perioadei preoperatorii, administrarea de Retacrit trebuie oprită şi nu trebuie administrate doze suplimentare.
Tratamentul pacienţilor adulţi cu SMD cu risc scăzut sau intermediar-1
Retacrit trebuie administrat la pacienţi cu anemie simptomatică (de exemplu, concentraţia hemoglobinei ≤ 10 g/dl (6,2 mmol/l)).
Doza iniţială recomandată este de Retacrit 450 UI/kg (doza maximă totală este de 40000 UI) administrată subcutanat o dată în fiecare săptămână, cu nu mai puţin de 5 zile între doze.
Creştere retic ≥ 40000/µl sau
Creştere Hb ≥ 1 g/dl
Hb ţintă ≤ 12 g/dl
Oprirea tratamentului 150 UI/kg de 3 ori pe săptămână sau 450 UI/kg o dată pe săptămână
Creştere retic ≥ 40000/µl
sau
Creştere Hb ≥ 1 g/dl săpt.
Creştere retic < 40000/µl şi
Creştere Hb < 1 g/dl 300 UI/kg de 3 ori pe săptămână
Creştere retic < 40000/µl şi
Creştere Hb < 1 g/dl săpt.
150 UI/kg de 3 ori pe săptămână sau 450 UI/kg o dată pe săptămână
Trebuie făcute ajustări corespunzătoare ale dozei pentru a menţine concentraţiile hemoglobinei în cadrul intervalului ţintă de 10 g/dl până la 12 g/dl (6,2 până la 7,5 mmol/l). Se recomandă ca răspunsul eritroid iniţial să fie evaluat la 8 până la 12 săptămâni după iniţierea tratamentului. Creşterile şi descreşterile dozei trebuie să fie făcute cu câte o etapă de dozare o dată (vezi diagrama de mai jos).
Trebuie evitată o concentraţie a hemoglobinei mai mare de 12 g/dl (7,5 mmol/l).
Creşterea dozei
Doza nu trebuie crescută peste maximul de 1050 UI/kg (doza totală 80000 UI) pe săptămână. Dacă pacientul pierde răspunsul sau concentraţia hemoglobinei scade cu ≥ 1 g/dl la reducerea dozei, doza trebuie crescută cu o etapă de dozare. Trebuie să treacă un minim de 4 săptămâni între creşterile dozei.
Menţinerea şi scăderea dozei
Epoetina zeta trebuie oprită atunci când concentraţia hemoglobinei depăşeşte 12 g/dl (7,5 mmol/l).
Odată ce concentraţia hemoglobinei este < 11 g/dl, doza poate fi reiniţiată de la aceeaşi etapă de dozare sau de la o etapă de dozare inferioară, pe baza opiniei medicului. Scăderea dozei cu o etapă de dozare trebuie avută în vedere dacă există o creştere rapidă a hemoglobinei (> 2 g/dl pe parcursul a 4 săptămâni).
Faza de corecţie
Doza inițială este de 50 UI/kg administrate intravenos, de 3 ori pe săptămână.
Dacă este necesar, creşteţi sau scădeţi doza cu 25 UI/kg (de 3 ori pe săptămână) până când se atinge intervalul de concentraţii dorite ale hemoglobinei, între 9,5 g/dl şi 11 g/dl (5,9 până la 6,8 mmol/l) (acest lucru trebuie să se facă în etape de cel puţin patru săptămâni).
Faza de întreţinere
Trebuie făcute ajustări corespunzătoare ale dozei pentru a menţine valorile hemoglobinei în cadrul intervalului dorit de concentraţie între 9,5 g/dl şi 11 g/dl (5,9 până la 6,8 mmol/l). În general, copiii cu greutate corporală sub 30 kg necesită doze mai mari de întreţinere decât copiii cu greutate corporală peste 30 kg şi adulţii. Următoarele doze de întreţinere au fost observate în studii clinice după 6 luni de tratament.
Anemia la pacienţii cu insuficienţă renală cronică înainte de iniţierea dializei sau care efectuează dializă peritoneale
Siguranţa şi eficacitatea Retacrit la pacienţii cu insuficienţă renală cronică cu anemie înainte de iniţierea dializei sau care efectuează dializă peritoneală nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent pentru utilizarea subcutanată a epoetinei alfa la aceste grupe de pacienţi sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se pot face recomandări cu privire la doză.
Tratamentul pacienţilor copii şi adolescenţi cu anemie indusă de chimioterapie
Siguranţa şi eficacitatea epoetinei alfa la copii şi adolescenţi cărora li se administrează chimioterapie nu au fost stabilite (vezi pct. 5.1).
Tratamentul pacienţilor copii şi adolescenţi la care urmează să se efectueze o intervenţii chirurgicală, încadraţi în programe de pre-donare de sânge autolog
Siguranţa şi eficacitatea epoetinei alfa la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Tratamentul pacienţilor copii şi adolescenţi programaţi pentru intervenţie chirurgicală ortopedică electivă majoră
Siguranţa şi eficacitatea epoetinei alfa la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Precauții care trebuie luate înainte de manipularea sau administrarea medicamentului.
Înainte de utilizare, lasă seringa cu Retacrit să stea până atinge temperatura camerei. Acest proces durează de obicei între 15 şi 30 minute.
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii adulţi cu insuficienţă renală cronică
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică la care accesul intravenos este disponibil de rutină (pacienţii care efectuează hemodializă), este preferabilă administrarea Retacrit pe cale intravenoasă.
Acolo unde accesul intravenos nu este disponibil rapid (pacienţii care nu efectuează încă dializă şi pacienții care efectuează dializă peritoneală) Retacrit poate fi administrat ca injecţie subcutanată.
Tratamentul pacienţilor adulţi cu anemie indusă de chimioterapie
Retacrit trebuie administrat ca injecţie subcutanată.
Tratamentul pacienţilor adulţi la care urmează să se efectueze o intervenţie chirurgicală încadraţi în programe de pre-donare de sânge autolog
Retacrit trebuie administrat pe cale intravenoasă.
Tratamentul pacienţilor adulţi programaţi pentru intervenţie chirurgicală ortopedică electivă majoră
Retacrit trebuie administrat ca injecţie subcutanată.
Tratamentul pacienţilor adulţi SMD cu risc scăzut sau intermediar-1
Retacrit trebuie administrat ca injecţie subcutanată.
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală cronică care efectuează hemodializă
La pacienţii copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală cronică la care accesul intravenos este disponibil de rutină (pacienţii care efectuează hemodializă), este preferabilă administrarea Retacrit pe cale intravenoasă.
Administrarea intravenoasă
Administrarea se face pe o durată de cel puţin unu până la cinci minute, în funcţie de doza totală. La pacienţii care efectuează hemodializă doza se poate administra ca injecție în bolus în timpul şedinţei de dializă, printr-o cale adecvată de acces venos din cateterul de dializă. Alternativ, injecţia poate fi administrată la sfârşitul şedinţei de dializă prin acul fistulei, urmată de o spălare cu 10 ml soluţie de clorură de sodiu pentru a asigura o curăţire a tubului şi a garanta injectarea satisfăcătoare a medicamentului în circulaţie (vezi Doze, Pacienţi adulţi care efectuează hemodializă).
În cazul pacienţilor care reacţionează la tratament prin simptome pseudo-gripale, este preferabilă o injectare mai lentă (vezi pct. 4.8).
Retacrit nu trebuie administrat prin perfuzie intravenoasă sau amestecat cu alte medicamente sub formă de soluţie (vezi pct. 6.6 pentru informaţii suplimentare).
Administrarea subcutanată
În general, nu trebuie depăşit volumul maxim de 1 ml per loc de injectare. În cazul volumelor mai mari, se aleg mai multe locuri de injectare.
Injectarea se face la nivelul membrelor sau peretelui abdominal anterior.
În acele situaţii în care medicul stabileşte că pacientul sau persoana care îl îngrijeşte poate administra
Retacrit subcutanat sigur şi eficient, trebuie oferite instrucţiuni cu privire la dozele şi administrarea corespunzătoare.
La fel ca în cazul oricăror alte medicamente injectabile, verifică să nu existe particule în soluţie sau modificări de culoare.
„Instrucţiuni despre auto-injectarea cu Retacrit” pot fi găsite la sfârşitul prospectului.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Nu trebuie administrat Retacrit sau orice alt tip de eritropoietină la pacienţii care dezvoltă aplazia eritrocitară pură (AEP) ulterior tratamentului cu orice tip de eritropoietină (vezi pct. 4.4).
- Hipertensiune arterială inadecvat controlată terapeutic.
- Toate contraindicaţiile asociate cu programele de pre-donare de sânge autolog trebuie respectate la pacienţii cărora li se administrează suplimentar Retacrit.
- Utilizarea Retacrit la pacienţii programaţi pentru “intervenţie chirurgicală ortopedică electivă majoră” şi care nu participă la un program de pre-donare de sânge autolog este contraindicată la pacienţi cu boală gravă coronariană, arterială periferică, carotidiană sau vasculară cerebrală, incluzând pacienţii cu infarct miocardic recent sau accident vascular cerebral.
- Pacienţilor programați pentru intervenţii chirurgicale cărora din oricare motiv nu li se poate administra profilaxie antitrombotică adecvată.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Trasabilitate
Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele şi numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenţie.
Informaţii generale
În cazul tuturor pacienţilor cărora li se administrează tratament cu epoetină zeta tensiunea arterială trebuie monitorizată îndeaproape şi controlată după cum este necesar. Epoetina zeta trebuie utilizată cu precauţie în prezenţa hipertensiunii arteriale netratate, tratate inadecvat sau slab controlate. Poate fi necesară iniţierea sau intensificarea tratamentului antihipertensiv. Dacă tensiunea arterială nu poate fi controlată, tratamentul cu epoetină zeta trebuie întrerupt.
În timpul tratamentului cu epoetină zeta, la pacienţi cu valori anterioare ale tensiunii arteriale normale sau scăzute a apărut şi criză hipertensivă cu encefalopatie şi convulsii, care a necesitat atenţia imediată a unui medic şi tratament medical intensiv. Trebuie acordată o atenţie specială cefaleei bruşte de tip migrenă ca un posibil semnal de avertizare (vezi pct. 4.8).
Epoetina zeta trebuie să fie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu epilepsie, antecedente de convulsii sau afecţiuni medicale asociate cu o predispoziţie pentru activitatea convulsivă cum sunt infecţii ale SNC şi metastaze cerebrale.
Epoetina zeta trebuie să fie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică cronică. Siguranţa epoetinei zeta nu a fost stabilită la pacienţii cu disfuncţie hepatică.
La pacienţii cărora li se administrează ESA a fost observată o creştere a incidenţei evenimentelor vasculare trombotice (EVT) (vezi pct. 4.8). Acestea includ tromboză arterială şi venoasă şi embolie (inclusiv unele cu deznodământ letal), cum sunt tromboza venoasă profundă, embolie pulmonară, tromboză retiniană şi infarct miocardic. În plus, au fost raportate accidente vasculare cerebrale (inclusiv infarct cerebral, hemoragie cerebrală şi accidente ischemice tranzitorii).
Riscul raportat al acestor EVT trebuie evaluat cu atenţie în comparaţie cu beneficiile care ar decurge din tratamentul cu epoetină zeta, în special la pacienţii cu factori de risc preexistenţi pentru EVT, inclusiv obezitatea şi antecedente de EVT (de exemplu tromboză venoasă profundă, embolie pulmonară şi accident vascular cerebral).
La toţi pacienţii, valorile hemoglobinei trebuie monitorizate atent din cauza riscului potenţial crescut de evenimente tromboembolice şi rezultate letale atunci când pacienţii sunt trataţi la valori ale hemoglobinei peste intervalul de concentraţie pentru indicaţia de utilizare.
În timpul tratamentului cu epoetină zeta poate să apară o creştere moderată, dependentă de doză, a numărului de trombocite, în intervalul valorilor normale. Aceasta regresează în timpul continuării tratamentului. În plus, a fost raportată trombocitemie peste intervalul normal. Se recomandă ca numărul de trombocite să fie monitorizat periodic în timpul primelor 8 săptămâni de tratament.
Toate celelalte cauze ale anemiei (deficit de fier, acid folic sau vitamina B12, intoxicaţie cu aluminiu, infecţie sau inflamaţie, pierderi de sânge, hemoliză sau fibroză a măduvei osoase de orice origine) trebuie evaluate şi tratate înainte de iniţierea tratamentului cu epoetină zeta şi când se decide creşterea dozei. În majoritatea cazurilor, concentraţiile feritinei din ser scad simultan cu creşterea în volum a celulelor. Pentru a garanta o reacţie optimă la epoetină zeta, trebuie să se asigure depozite corespunzătoare de fier şi trebuie administrate suplimente cu fier dacă este necesar (vezi pct. 4.2):
- Pentru pacienţii cu insuficienţă renală cronică, suplimentarea orală cu fier (fier elemental 200 - 300 mg pe zi pentru adulţi şi 100 - 200 mg/zi pentru pacienţii copii şi adolescenţi), se recomandă dacă valorile de feritină în ser sunt sub 100 ng/ml.
- Pentru pacienţii cu cancer, suplimentarea orală cu fier (fier elemental 200 - 300 mg pe zi), se recomandă dacă saturarea transferinei este sub 20%.
- Pentru pacienţii aflaţi într-un program de pre-donare de sânge autolog, suplimentarea orală cu fier (fier elemental 200 mg pe zi) trebuie administrată câteva săptămâni înainte de a începe iniţierea recoltării de sânge autolog, pentru a se realiza rezerve mari de fier înainte de începerea tratamentului cu epoetină zeta şi pe parcursul tratamentului cu epoetină zeta.
- Pentru pacienţii programaţi pentru intervenţie chirurgicală ortopedică electivă majoră, suplimentarea orală cu fier (fier elemental 200 mg pe zi) trebuie administrată pe parcursul tratamentului cu epoetină zeta. Dacă este posibil, suplimentarea fierului trebuie iniţiată înainte de a începe tratamentul cu epoetină zeta, pentru a se realiza rezerve corespunzătoare de fier.
Foarte rar, a fost observată dezvoltarea sau exacerbarea porfiriei la pacienţii trataţi cu epoetină zeta.
Epoetina zeta trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu porfirie.
Reacţii adverse cutanate severe (RACS) incluzând sindromul Stevens-Johnson (SSJ) şi necroliza epidermică toxică (NET), care pot pune viaţa în pericol şi pot fi letale, au fost raportate în asociere cu tratamentul cu epoetină. Cazurile mai grave au fost observate în cazul epoetinelor cu acţiune prelungită.
În momentul prescrierii, pacienţii trebuie informaţi în legătură cu semnele şi simptomele şi trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru a se observa reacţiile adverse cutanate. Dacă apar semne şi simptome sugestive pentru aceste reacţii, administrarea Retacrit trebuie întreruptă imediat şi trebuie luat în considerare un tratament alternativ.
Dacă pacientul dezvoltă o reacţie cutanată severă, cum ar fi SSJ sau NET din cauza utilizării Retacrit, tratamentul cu Retacrit nu mai trebuie reluat niciodată la acest pacient.
Pacienţii trebuie trecuţi de la un ESA la altul numai sub supraveghere corespunzătoare.
Aplazia eritrocitară pură (AEP)
Aplazia eritrocitară pură (AEP) mediată de anticorpi a fost raportată după luni până la ani de tratament cu epoetine. Au fost, de asemenea, raportate cazuri la pacienţi cu hepatită C trataţi cu interferon şi ribavirină, atunci când ESA sunt utilizate concomitent. Epoetina zeta nu este aprobată pentru abordarea terapeutică a anemiei asociate cu hepatita C.
La pacienţii care dezvoltă o lipsă subită de eficacitate definită prin scăderea hemoglobinei (1 până la 2 g/dl pe lună) cu o nevoie crescută de transfuzii, trebuie obţinut numărul de reticulocite şi trebuie investigate cauzele tipice pentru lipsa de răspuns (de exemplu deficit de fier, acid folic sau vitamina B12, intoxicaţie cu aluminiu, infecţie sau inflamaţie, pierderi de sânge, hemoliză şi fibroză a măduvei osoase de orice origine).
O scădere paradoxală a hemoglobinei şi apariţia unei anemii severe asociată cu scăderea numărului de reticulocite trebuie să determine întreruperea tratamentului cu epoetină zeta şi efectuarea investigaţiilor pentru detectarea anticorpilor anti-eritropoetină. Trebuie avută în vedere şi o examinare a măduvei osoase pentru diagnosticul AEP.
Nu trebuie început niciun alt tratament cu ESA din cauza riscului de reacţii încrucişate.
Tratamentul anemiei simptomatice la pacienţii adulţi, adolescenţi şi copii cu insuficienţă renală cronică
Pacienţilor cu insuficienţă renală cronică care sunt trataţi cu epoetină zeta trebuie să li se măsoare valorile hemoglobinei în mod regulat până când este atinsă o valoare stabilă şi în mod periodic ulterior.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, rata de creştere a hemoglobinei trebuie să fie de aproximativ 1 g/dl (0,62 mmol/l) pe lună şi nu trebuie să depăşească 2 g/dl (1,25 mmol/l) pe lună pentru a minimaliza riscurile unei creşteri a tensiunii arteriale.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, concentraţia de hemoglobină de întreţinere nu trebuie să depăşească limita superioară a intervalului de concentraţii al hemoglobinei aşa cum este recomandat la pct. 4.2. În studiile clinice, a fost observat un risc crescut de deces şi evenimente cardiovasculare grave atunci când ESA au fost administrate pentru a obţine valori ale concentraţiei hemoglobinei mai mari de 12 g/dl (7,5 mmol/l).
Studiile clinice controlate nu au demonstrat beneficii semnificative atribuibile administrării de epoetine când concentraţia hemoglobinei este crescută dincolo de nivelul necesar pentru a controla simptomele de anemie şi pentru a evita transfuzia de sânge.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică este necesară prudenţă la creşterea dozelor de Retacrit, deoarece dozele mari de epoetină cumulate pot fi asociate cu un risc crescut de deces, evenimente cardiovasculare şi cerebrovasculare grave. La pacienţii cu un răspuns slab al hemoglobinei la epoetine, trebuie luate în considerare explicaţii alternative pentru acest răspuns (vezi pct. 4.2 şi 5.1).
Pacienţii cu insuficienţă renală cronică care sunt trataţi cu epoetină zeta pe cale subcutanată trebuie monitorizaţi regulat pentru pierderea eficacităţii, definită ca răspuns absent sau scăzut la tratamentul cu epoetină zeta, la pacienţi care au răspuns anterior la un astfel de tratament. Acesta este caracterizat de o scădere susţinută a hemoglobinei în ciuda unei creşteri a dozei de epoetină zeta (vezi pct. 4.8).
La unii dintre pacienţii la care se utilizează schema terapeutică cu mai multe intervale lungi între administrările de epoetină zeta (mai mult de o dată pe săptămână) este posibil să nu se poată menţine valori adecvate ale hemoglobinei (vezi pct. 5.1) şi, la aceşti pacienţi, poate fi necesară o creştere a dozei de epoetină zeta. Valorile hemoglobinei trebuie monitorizate regulat.
Au apărut tromboze de şunt la pacienţii care efectuează hemodializă, în special la aceia care au tendinţă la hipotensiune arterială sau care prezintă complicaţii la nivelul fistulelor arteriovenoase (de exemplu: stenoze, anevrisme etc.). La aceşti pacienţi se recomandă un control precoce al şuntului şi profilaxia trombozei, de exemplu prin administrarea de acid acetilsalicilic.
În cazuri izolate a fost observată hiperkaliemie, deşi cauzalitatea nu a fost stabilită. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică trebuie monitorizaţi electroliţii din ser. Dacă este detectată o valoare crescută sau în creştere a potasiului în ser, atunci în plus faţă de tratamentul corespunzător al hiperkaliemiei, trebuie avută în vedere oprirea administrării epoetinei zeta până când valoarea potasiului în ser a fost corectată.
Frecvent, pe parcursul tratamentului cu eritropoietină, este necesară o creştere a dozei de heparină în timpul hemodializei indusă de creşterea în volum a celulelor. Dacă heparinizarea nu este optimă, există posibilitatea ocluziei sistemului de dializă.
Pe baza informaţiilor disponibile până în prezent, corectarea anemiei cu epoetină zeta la pacienţi adulţi cu insuficienţă renală care nu efectuează încă hemodializă nu accelerează viteza de agravare a insuficienţei renale.
Tratamentul pacienţilor cu anemie indusă de chimioterapie
Pacienţilor cu cancer care sunt trataţi cu epoetină zeta trebuie să li se măsoare valorile hemoglobinei în mod regulat până când este atinsă o valoare stabilă, şi în mod periodic ulterior.
Epoetinele reprezintă factori de creştere care stimulează în primul rând formarea celulelor roşii ale sângelui (RBC). Receptorii de eritropoietină pot fi exprimaţi pe suprafaţa unei varietăţi de celule tumorale. Similar tuturor factorilor de creştere, există îngrijorarea privind faptul că epoetinele ar putea stimula creşterea tumorilor.
Rolul ESA în progresia tumorilor sau în supravieţuirea redusă fără progresia bolii nu poate fi exclus.
În studii clinice controlate, utilizarea epoetinei zeta şi a altor ESA a fost asociată cu un control locoregional scăzut al tumorii sau cu supravieţuire globală scăzută:
- control locoregional scăzut la pacienţi cu cancer avansat de cap şi gât cărora li se administrează radioterapie, atunci când se administrează pentru a atinge valori ale concentraţiei de hemoglobină mai mari de 14 g/dl (8,7 mmol/l),
- supravieţuire globală scăzută şi rata de decese crescută atribuite progresiei bolii la 4 luni la pacienţi cu cancer mamar metastatic care primesc chimioterapie, atunci când se administrează pentru a atinge un interval al concentraţiei de hemoglobină de 12 până la 14 g/dl (7,5 până la 8,7 mmol/l),
- risc crescut de deces atunci când se administrează pentru a atinge valori ale concentraţiei de hemoglobină de 12 g/dl (7,5 mmol/l) la pacienţi cu boală malignă activă cărora nu li se administrează nici chimioterapie şi nici radioterapie. ESA nu sunt indicate pentru a fi utilizate la această categorie de pacienţi.
- o creştere observată de 9% a riscului de PB (progresie a bolii) sau deces la grupul cu epoetină zeta plus SOC (tratament standard) dintr-o analiză primară şi un risc crescut cu 15% care nu poate fi respins statistic la pacienţii cu cancer mamar metastatic care primesc chimioterapie, atunci când se administrează pentru a atinge un interval al concentraţiei de hemoglobină de 10 până la 12 g/dl (6,2 până la 7,5 mmol/l).
Având în vedere cele de mai sus, în unele cazuri clinice transfuzia de sânge trebuie să fie tratamentul preferat pentru abordarea terapeutică a anemiei la pacienţii cu cancer. Decizia de a administra tratament cu eritropoietină recombinantă trebuie să se bazeze pe o analiză a riscurilor şi beneficiilor cu participarea fiecărui pacient, care trebuie să ţină seama de contextul clinic specific. Factorii care trebuie luaţi în considerare la această analiză includ tipul tumorii şi stadiul ei, gradul de anemie, speranţa de viaţă, mediul în care este tratat pacientul şi preferinţele pacientului (vezi pct. 5.1).
La pacienţii cu cancer trataţi prin chimioterapie, înainte de a decide dacă tratamentul cu epoetină zeta este adecvat (pacienţi care prezintă risc de transfuzare), trebuie luat în considerare intervalul de 2-3 săptămâni între administrarea de ESA şi apariţia celulelor roşii indusă de eritropoietină.
Pacienţi programaţi pentru intervenţie chirurgicală încadraţi într-un program de pre-donare a sângelui autolog
Trebuie respectate toate atenţionările şi precauţiile speciale asociate cu programele de pre-donare a sângelui autolog, în special înlocuirea de rutină a volumului sanguin.
Pacienţi programaţi pentru intervenţie chirurgicală ortopedică electivă majoră
Bunele practici în prepararea, conservarea şi utilizarea sângelui trebuie respectate întotdeauna în context perioperativ.
Pacienţii programaţi pentru intervenţie chirurgicală ortopedică electivă majoră trebuie să primească un tratament antitrombotic profilactic adecvat, deoarece evenimente trombotice şi vasculare pot apărea la pacienţii care urmează sa efectueze o intervenţie chirurgicală, în special la cei cu afecţiuni cardiovasculare. De asemenea, trebuie luate măsuri de precauţie speciale în cazul pacienţilor cu predispoziţie pentru a dezvolta TVP. În plus, în cazul pacienţilor cu o valoare iniţială a hemoglobinei > 13 g/dl (> 8,1 mmol/l), posibilitatea ca tratamentul cu epoetină zeta să fie asociat cu o creştere a riscului de apariţie a evenimentelor postoperatorii trombocitare/vasculare nu poate fi exclusă. Prin urmare, epoetina zeta nu trebuie administrată pacienţilor cu o valoare iniţială a hemoglobinei > 13 g/dl (> 8,1 mmol/l).
Excipienți
Acest medicament conţine fenilalanină care poate fi dăunătoare pentru persoanele cu fenilcetonurie.
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per doză, adică practic „nu conține sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu există dovezi care să indice că tratamentul cu epoetină zeta influenţează metabolizarea altor medicamente.
Medicamentele care scad eritropoieza pot scădea răspunsul la epoetina zeta.
Din moment ce ciclosporina este legată de RBC, există o interacţiune medicamentoasă potenţială.
Atunci când epoetina zeta este administrată concomitent cu ciclosporina, concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei trebuie monitorizate, iar doza de ciclosporină ajustată în funcţie de creşterea valorii hematocritului.
Nu există dovezi care să indice o interacţiune între epoetina zeta şi G-CSF sau GM-CSF cu privire la diferenţierea hematologică sau proliferarea probelor bioptice tumorale in vitro.
La pacientele adulte cu cancer mamar metastazat, administrarea subcutanată concomitentă de 40000 UI/ml de epoetină alfa cu trastuzumab 6 mg/kg nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii trastuzumab.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date sau există date limitate cu privire la utilizarea epoetinei zeta la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3.). Prin urmare, epoetina zeta trebuie administrată în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică eventualul risc pentru făt. Utilizarea epoetinei zeta nu este recomandată la pacientele gravide programate pentru intervenţie chirurgicală încadrate într-un program de pre-donare a sângelui autolog.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă epoetina zeta este excretată în laptele matern uman. Epoetina zeta trebuie utilizată cu precauţie la femeile care alăptează. Trebuie luată o decizie legată de întreruperea alăptării sau întreruperea/abţinerea de la tratamentul cu Retacrit, luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.
Utilizarea epoetinei zeta nu este recomandată la pacientele care alăptează programate pentru intervenţie chirurgicală încadrate într-un program de pre-donare a sângelui autolog.
Fertilitatea
Nu există studii care să evalueze efectele potenţiale ale epoetinei zeta asupra fertilității masculine sau feminine.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii ale efectelor asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Retacrit nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Cea mai frecventă reacţie adversă în timpul tratamentului cu epoetină alfa este creşterea tensiunii arteriale, dependentă de doză sau agravarea hipertensiunii arteriale preexistente. Trebuie efectuată monitorizarea tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului (vezi pct. 4.4).
Cele mai frecvente reacţii adverse observate în studiile clinice cu epoetina alfa sunt diareea, greaţa, vărsăturile, pirexia şi cefaleea. Simptomele asemănătoare gripei pot apărea în special la începutul tratamentului.
În studiile clinice realizate la pacienţii adulți cu insuficienţă renală, care nu efectuează încă şedinţe de dializă şi la care intervalul între administrări este prelungit, au fost raportate congestie a tractului respirator, care include evenimente precum congestia tractului respirator superior, congestie nazală şi rinofaringită.
A fost observată o creştere a incidenţei evenimentelor vasculare trombotice (EVT) la pacienţii cărora li se administrează ESA (vezi pct. 4.4).
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Din totalul de 3417 subiecți din 25 de studii randomizate, dublu-orb, controlate cu placebo sau cu terapie standard , profilul general de siguranță al epoetinei alfa a fost evaluat la 2094 subiecți cu anemie. Au fost incluși 228 de subiecți cu IRC tratați cu epoetină alfa în 4 studii pentru insuficiență renală cronică (2 studii în pre-dializă [N = 131 subiecți cu IRC expuși] și 2 în dializă [N = 97 subiecți cu IRC expuși], 1404 subiecți expuși la cancer în 16 studii pentru anemie indusă de chimioterapie, 147 de subiecți expuși în 2 studii de pre-donare de sânge autolog, 213 subiecți expuși într-un studiu în perioada perichirurgicală și 102 subiecți expuși în 2 studii SMD. Reacțiile adverse raportate de ≥ 1% dintre subiecții tratați cu epoetină alfa în aceste studii sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Frecvența estimată: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Descrierea reacțiilor adverse selectate
Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, incluzând cazuri de erupţie cutanată (inclusiv urticarie), reacţii anafilactice şi edem angioneurotic (vezi pct. 4.4).
Reacţii adverse cutanate severe (RACS) incluzând sindromul Stevens-Johnson (SSJ) şi necroliza epidermică toxică (NET), care pot pune viaţa în pericol şi pot fi letale, au fost raportate în asociere cu tratamentul cu epoetină (vezi pct. 4.4).
În timpul tratamentului cu epoetină zeta, la pacienţi cu valori ale tensiunii arteriale normale sau scăzute au apărut și crize hipertensive cu encefalopatie şi convulsii, care au necesitat atenţia imediată a unui medic şi tratament medical de urgență. Trebuie acordată o atenţie specială cefaleei bruşte de tip migrenă ca un posibil semnal de avertizare (vezi pct. 4.4).
Aplazia eritrocitară pură mediată de anticorpi a fost foarte rar raportată la < 1/10000 de cazuri per pacient an, după luni până la ani de tratament cu epoetine (vezi pct. 4.4). Au fost raportate mai multe cazuri pentru calea de administrare subcutanată (s.c.) faţă de calea i.v.
Pacienţi adulţi cu SMD cu risc scăzut sau intermediar-1
În studiul multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, 4 (4,7%) subiecţi au prezentat ETV (moarte subită, accident vascular cerebral ischemic, embolie şi flebită). Toate ETV au avut loc în grupul cu epoetină alfa şi în primele 24 de săptămâni ale studiului. Au fost trei ETV confirmate şi în cazul restant (moarte subită), evenimentul tromboembolic nu a fost confirmat. Doi subiecţi au avut factori de risc semnificativi (fibrilaţie atrială, insuficienţă cardiacă şi tromboflebită).
Copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală cronică care efectuează hemodializă
În studii clinice şi după punerea pe piaţă, expunerea pacienţilor copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală cronică care efectuaează hemodializă este limitată. La această grupă de pacienţi nu au fost raportate reacţii adverse specifice, care să nu fi fost menţionate anterior în tabelul de mai sus sau altele care să nu fie concordante cu boala de fond.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.
4.9 Supradozaj
Indicele terapeutic al eritropoietinei este foarte larg. Supradozajul cu eritropoietină poate produce efecte care sunt rezultatul amplificării efectelor farmacologice ale hormonului respectiv. Se poate efectua flebotomie în cazul unor valori de hemoglobină extrem de mari. Dacă este necesar, trebuie asigurată terapia de susținere a funcțiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte preparate antianemice, eritropoietină, codul ATC: B03XA01.
Retacrit este un medicament biosimilar. Informaţii detaliate sunt disponibile pe site-ul Agenţiei
Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu.
Mecanism de acţiune
Eritropoietina (EPO) este un hormon glicoproteic produs în principal de rinichi, ca răspuns la hipoxie şi este factorul cheie în reglarea producerii de celule roşii ale sângelui (RBC). EPO este implicată în toate fazele dezvoltării eritroide şi principalul său efect este la nivelul precursorilor eritroizi. După ce EPO se leagă de receptorul său celular de suprafaţă, activează căile de transducţie a semnalului care interferează cu apoptoza şi stimulează proliferarea celulelor eritroide. EPO umană recombinantă (epoetina zeta), exprimată în celule ovariene de hamster chinezesc, are o secvenţă de 165 de aminoacizi identică celei EPO urinare umane; cele două nu se pot distinge pe baza testelor funcţionale.
Greutatea moleculară aparentă a eritropoietinei este de 32000 până la 40000 daltoni.
Eritropoietina este un factor de creştere care stimulează în principal producţia eritrocitelor. Receptorii eritropoietinei pot fi exprimaţi pe suprafaţa unei varietăţi de celule tumorale.
Efecte farmacodinamice
Voluntari sănătoşi
După administrarea de doze unice (20000 până la 160000 UI subcutanat) de epoetină alfa, a fost observat un răspuns dependent de doză pentru markerii farmacodinamici investigaţi, incluzând: reticulocite, RBC şi hemoglobină. Un profil definit al concentraţiei dependentă de timp cu valoarea maximă şi revenire la valoarea iniţială a fost observat pentru modificări în procentajul reticulocitelor.
Pentru RBC şi hemoglobină a fost observat un profil mai puţin definit. În general, toţi markerii farmacodinamici au crescut într-un mod liniar cu doza atingând un răspuns maxim la valorile cele mai mari ale dozei.
Studii farmacodinamice ulterioare au explorat administrarea dozei de 40000 UI o dată pe săptămână faţă de administrarea dozei de 150 UI/kg de 3 ori pe săptămână. În ciuda diferenţelor dintre profilurile concentraţiilor dependente de timp, răspunsul farmacodinamic (aşa cum a fost măsurat prin modificările procentajelor de reticulocite, hemoglobină şi RBC totale) a fost similar pentru aceste scheme terapeutice. Studii suplimentare au comparat schema de administrare subcutanată a epoetinei alfa în doză de 40000 UI o dată pe săptămână, cu administrarea de două ori pe săptămână a unei doze variind între 80000 și 120000 UI. În general, pe baza rezultatelor acestor studii farmacodinamice la subiecţi sănătoşi, schema terapeutică cu doza de 40000 UI o dată pe săptămână pare să fie mai eficace în producerea de RBC decât schemele terapeutice cu administrare bisăptămânală, în ciuda similitudinii observate în producerea de reticulocite între schemele terapeutice cu administrare o dată pe săptămână şi bisăptămânal.
Insuficienţa renală cronică
S-a demonstrat că epoetina alfa stimulează eritropoieza la pacienţii anemici cu IRC, inclusiv pacienţii care efectuează dializă sau înaintea dializei. Prima dovadă a unui răspuns la epoetina alfa este o creştere a numărului de reticulocite în interval de 10 zile, urmată de creşteri ale numărului de celule roșii, hemoglobinei şi hematocritului, de obicei în interval de 2 până la 6 săptămâni. Răspunsul hemoglobinei variază între pacienţi şi poate fi influenţat de rezervele de fier şi de prezenţa problemelor medicale concomitente.
Anemia indusă de chimioterapie
S-a demonstrat că epoetina alfa administrată de 3 ori pe săptămână sau o dată pe săptămână creşte hemoglobina şi scade necesarul de transfuzie după prima lună de tratament la pacienţii anemici cu cancer cărora li se administrează chimioterapie.
Într-un studiu comparativ al schemei terapeutice cu administrarea dozei de 150 UI/kg, de 3 ori pe săptămână şi 40000 UI, o dată pe săptămână, în care au fost incluși subiecţi sănătoşi şi subiecţi anemici cu cancer, profilurile de timp ale modificărilor procentajelor de reticulocite, hemoglobină şi număr total de eritrocite au fost similare între cele două scheme terapeutice, atât la subiecţii sănătoşi, cât şi la cei anemici cu cancer. ASC (ariile de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp) ale respectivilor parametri farmacodinamici au fost similare între schemele terapeutice cu administrarea cu dozei de 150 UI/kg, de 3 ori pe săptămână şi 40000 UI, o dată pe săptămână, la subiecţi sănătoşi şi, de asemenea, la subiecţi anemici cu cancer.
Pacienţi adulţi programaţi pentru intervenţie chirurgicală încadraţi într-un program de pre-donare a sângelui autolog
S-a demonstrat că epoetina alfa stimulează producţia de celule roşii ale sângelui pentru a creşte recoltarea de sânge autolog şi pentru a limita scăderea hemoglobinei la pacienţii adulţi programaţi pentru intervenţie chirurgicală electivă majoră la care nu este de aşteptat să se formeze pre-depozite pentru nevoile lor perioperatorii complete de sânge. Cele mai mari efecte sunt observate la pacienţii cu hemoglobină scăzută (≤ 13 g/dl; 8,1 mmol/l).
Tratamentul pacienţilor adulţi programaţi pentru intervenţie chirurgicală ortopedică electivă majoră
La pacienţii programaţi pentru intervenţie chirurgicală ortopedică electivă majoră având un nivel al hemoglobinei înaintea tratamentului de > 10 până la ≤ 13 g/dl, s-a demonstrat că epoetina alfa scade riscul de a primi transfuzii de sânge alogen şi grăbeşte recuperarea eritroidă (valori crescute ale hemoglobinei, hematocritului şi ale numărului de reticulocite).
Eficacitate şi siguranţă clinică
Insuficienţa renală cronică
Epoetina alfa a fost studiată în studii clinice efectuate la pacienţi adulţi anemici cu IRC, inclusiv pacienţi are efectuează hemodializă sau pacienţi înaintea dializei, pentru a trata anemia şi a menţine valorile hematocritului în cadrul intervalului ţintă de concentraţii de 30 până la 36%.
În studii clinice la doze iniţiale de 50 până la 150 UI/kg, de trei ori pe săptămână, aproximativ 95% dintre toţi pacienţii au răspuns cu o creştere a valorilor hematocritului semnificativă clinic. După aproximativ două luni de tratament, practic toţi pacienţii erau independenţi de transfuzii. Odată ce a fost atins nivelul țintă al hematocritului, doza de întreţinere a fost individualizată pentru fiecare pacient.
În cele mai mari trei studii clinice efectuate la pacienţi adulţi care efectuau dializă, doza medie de întreţinere necesară pentru a menţine valorile hematocritului între 30 până la 36% a fost de aproximativ 75 UI/kg, administrată de 3 ori pe săptămână.
Într-un studiu dublu-orb, multicentric, controlat cu placebo despre calitatea vieţii efectuat la pacienţi cu IRC care efectuau hemodializă, a fost demonstrată ameliorarea clinică şi semnificativă statistic la pacienţii trataţi cu epoetină alfa comparativ cu grupul placebo, atunci când s-au evaluat oboseala, simptomele fizice, relaţiile şi depresia (Chestionarul bolii renale) după şase luni de tratament. Pacienţii din grupul tratat cu epoetină alfa au fost, de asemenea, înrolaţi într-un studiu de extindere cu protocol deschis, care a demonstrat ameliorări ale calităţii vieţii, care au fost menţinute pentru încă 12 luni.
Pacienţi adulţi cu insuficienţă renală care nu efectuează încă şedinţe de dializă
În studiile clinice la pacienţi cu IRC care nu efectuau dializă, trataţi cu epoetină alfa, durata medie a tratamentului a fost de aproape cinci luni. Aceşti pacienţi au răspuns la tratamentul cu epoetină alfa într-un mod similar cu cel observat la pacienţii care efectuau dializă. Pacienţii cu IRC care nu efectuau dializă au demonstrat o creştere a valorilor hematocritului dependentă de doză şi susţinută atunci când epoetina alfa a fost administrată fie pe calea intravenoasă, fie pe cea subcutanată. Rate similare de creştere a hematocritului au fost observate atunci când epoetina alfa a fost administrată pe oricare dintre căi. În plus, s-a demonstrat că dozele de epoetină alfa de 75 până la 150 UI/kg şi pe săptămână au menţinut valori ale hematocritului de 36 până la 38% timp de până la şase luni.
În 2 studii cu interval prelungit între administrarea dozelor de epoetinei alfa (de 3 ori pe săptămână, o dată pe săptămână, o dată la 2 săptămâni şi o dată la 4 săptămâni) unii pacienţi cu intervale între administrarea dozelor mai lungi nu au menţinut valori corespunzătoare ale hemoglobinei şi au fost întrunite criteriile de retragere din studiu, dependente de hemoglobină definite de protocol (0% în grupul cu adminstrare o dată pe săptămână, 3,7% în cel cu administrare o dată la 2 săptămâni şi 3,3% în cel o dată la 4 săptămâni).
Un studiu prospectiv randomizat (CHOIR) a evaluat 1432 de pacienţi cu anemie și insuficienţă renală cronică care nu efectuau dializă. Pacienţii au fost repartizaţi pentru a li se administra tratament cu epoetină alfa având ca ţintă o valoare de întreţinere a hemoglobinei de 13,5 g/dl (mai mare decât valoarea recomandată a concentraţiei de hemoglobină) sau de 11,3 g/dl. Un eveniment cardiovascular major (deces, infarct miocardic, accident vascular cerebral sau spitalizare pentru insuficienţă cardiacă congestivă) a avut loc la 125 (18%) din cei 715 pacienţi din grupul cu o concentrație mai crescută a hemoglobinei, comparativ cu 97 (14%) din cei 717 pacienţi din grupul cu o concentrație mai scăzută a hemoglobinei (indice de risc [RR] 1,3, IÎ 95%: 1,0, 1,7, p = 0,03).
Au fost efectuate analize post-hoc ale datelor cumulate din studii clinice efectuate cu ESA la pacienţi cu insuficienţă renală cronică (pacienţi dializați, nedializați, pacienţi diabetici și non-diabetici). A fost observată o tendinţă de creştere a riscului estimat de mortalitate de orice cauză, evenimente cardiovasculare şi evenimente cerebrovasculare asociat cu doze mai mari cumulate de ESA, independent de statusul diabetic sau de statusul dializei (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Tratamentul pacienţilor cu anemie indusă de chimioterapie
Epoetina alfa a fost studiată în studii clinice cu pacienţi adulţi cu anemie și neoplasm de tip limfoame și tumori solide şi la pacienţi cu regimuri diferite de chimioterapie, inclusiv regimuri care conţin platină şi care nu conţin platină. În aceste studii, s-a demonstrat că epoetina alfa administrată de 3 ori pe săptămână şi o dată pe săptămână determină creşterea valorilor hemoglobinei şi scade necesarul de transfuzii după prima lună de tratament la pacienţi anemici cu cancer. În unele studii, faza dublu-orb a fost urmată de o fază cu design deschis în timpul căreia toţi pacienţii au primit epoetină alfa şi a fost observată menţinerea efectului.
Dovezile disponibile sugerează că pacienţii cu afecţiuni hematologice maligne şi tumori solide răspund în mod echivalent la tratamentul cu epoetină alfa şi că pacienţii cu sau fără infiltrare tumorală a măduvei osoase răspund în mod echivalent la tratamentul cu epoetină alfa. Intensitatea comparabilă a chimioterapiei în grupurile cu epoetină alfa şi placebo din studiile cu chimioterapie a fost demonstrată de o arie similară de sub curba neutrofile timp la pacienţii trataţi cu epoetină alfa şi la pacienţii trataţi cu placebo, precum şi de o proporţie similară de pacienţi din grupurile tratate cu epoetină alfa şi din grupurile tratate cu placebo la care numărul absolut de neutrofile a scăzut sub 1000 şi 500 celule/μl.
Într-un studiu dublu-orb, prospectiv, randomizat, controlat cu placebo, efectuat la 375 pacienţi anemici cu diverse tumori maligne non-mieloide, trataţi prin chimioterapie fără platină, s-a constatat o reducere semnificativă a sechelelor cauzate de anemie (de exemplu: oboseală, energie scăzută şi reducerea activităţii), măsurate folosindu-se următoarele instrumente şi scale: scala generală de evaluare funcţională a tratamentului pentru cancer - anemie (FACT-An), scala FACT-An de severitate a oboselii şi scala analogă liniară pentru cancer (CLAS). Alte două studii randomizate, controlate cu placebo, de dimensiuni mai mici, nu au reuşit să evidenţieze o îmbunătăţire semnificativă a parametrilor calităţii vieţii pe scala EORTC-QLQ-C30, respectiv scala CLAS.
Supravieţuirea şi progresia tumorii au fost studiate în cinci studii clinice mari, controlate, care au inclus un număr total de 2833 pacienţi; dintre acestea, patru au fost studii de tip dublu-orb controlate cu placebo şi unul a fost un studiu cu design deschis. Studiile au inclus fie pacienţi cărora le fusese administrată chimioterapie (două studii clinice), fie au utilizat populaţii de pacienţi la care medicamentele care stimulează eritropoieza nu sunt indicate: anemie la pacienţii cu cancer cărora nu li se administrează chimioterapie şi pacienţi cu cancer de cap şi gât care efectuează radioterapiei. În două studii clinice, concentraţia ţintă a hemoglobinei a fost > 13 g/dl (8,1 mmol/l); în celelalte trei studii clinice, concentraţia ţintă a hemoglobinei a fost de 12-14 g/dl (7,5-8,7 mmol/l). În studiul de tip deschis, nu au existat diferenţe privind supravieţuirea globală între pacienţii cărora li s-a administrat eritropoetină umană recombinantă şi grupurile de control. În cele patru studii controlate cu placebo, indicele de risc pentru supravieţuirea globală s-a situat în intervalul 1,25 şi 2,47 în favoarea grupurilor de control. Aceste studii au prezentat o creştere consecventă, inexplicabilă, semnificativă din punct de vedere statistic, a mortalităţii la pacienţii cu anemie asociată cu diferite forme comune de cancer, cărora li s-a administrat eritropoietină umană recombinantă, în comparaţie cu grupurile de control. În aceste studii clinice, rezultatele privind supravieţuirea globală nu au putut fi explicate în mod
satisfăcător prin diferenţele privind incidenţa trombozei şi complicaţiile asociate acesteia, între pacienţii cărora li s-a administrat eritropoietină umană recombinantă şi cei din grupul de control.
De asemenea, s-a efectuat o analiză sistematică a datelor pacienţilor care a implicat mai mult de 13900 de pacienţi cu cancer (trataţi cu chimioterapie, radioterapie, chimioradioterapie sau fără a fi trataţi) participanţi în 53 de studii clinice controlate, studii care au presupus administrarea de mai multe epoetine. Meta-analiza datelor privind supravieţuirea globală a determinat un punct de estimare a indicelui de risc de 1,06 în favoarea grupurilor de control (IÎ 95%: 1,00, 1
Review-uri
Pareri RETACRIT 5000UI/0,5ml X 1
Fii primul care sparge gheata!
Spune-ne parerea ta despre acest produs si porneste discutia.
Detii sau ai utilizat produsul?
Clientii pfarma.ro nu au adaugat inca opinii pentru acest produs. Fii primul care adauga o parere, folosind formularul de mai jos.
Alerta de pret
Produse similare
Ser fiziologic 90 mg/10 ml 5 fiole
Acesta este un medicament OTC si se poate elibera fara prescriptie medicala. Conform legislatiei in vigoare, pentru a-l putea comanda online...
ALOXI 500mcg x 1 CAPS. MOI 500mcg HELSINN BIREX PHARMA CSC - ANGELINI
Ce este Aloxi? Aloxi este un medicament care conține substanța activă palonosetron. Este disponibil sub formă de soluție injectabilă (250 micrograme în 5 ml de soluție) și sub formă de...
BETABIOPTAL 1,3 mg/g+2,5 mg/g X 1 GEL OFT. 1,3mg/g+2,5mg/g THEA FARMA S.P.A.
Indicații BETABIOPTAL gel este indicat în infecţii oftalmice nepurulente cu bacterii sensibile la cloramfenicol când este utilă asocierea acţiunii antiinflamatoare a betametazonei, în...
CIMZIA x 2 SOL. INJ. IN SERINGA PREUMPLUT 200 mg UCB PHARMA SA
Indicații Artrită reumatoidă Cimzia, în asociere cu metotrexatul (MTX), este indicat pentru: tratamentul poliartritei reumatoide active, moderată până la severă, la pacienţii adulţi,...
LODOZ 2,5mg/6,25mg x 30 COMPR. FILM. 2,5mg/6,25mg MERCK KGAA
Indicații Hipertensiune arterială esenţială uşoară sau moderată. Dozaj Doze Doza iniţială obişnuită este de un comprimat filmat de Lodoz 2,5 mg/6,25 mg o dată pe...
ZYPADHERA 300mg x 1 PULB. + SOLV. PT. SUSP. INJ. C 300mg ELI LILLY NEDERLAND
Zypadhera este un medicament sub forma de pulbere si solvent din care se obtine o suspensie injectabila cu eliberare prelungita. Acesta contine substanta activa olanzapina. „Eliberare...
ZYPREXA 10 mg x 28 COMPR. FILM. 10mg ELI LILLY NEDERLAND
1. CE ESTE ZYPREXA ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ ZYPREXA aparţine grupului de medicamente denumit antipsihotice. ZYPREXA se foloseşte pentru tratamentul unei boli cu simptome cum ar fi:...
HIDRASEC 100 mg X 20 CAPS. 100mg BIOPROJET PHARMA - ABBOTT MYLAN
Ce este Hidrasec si pentru ce se utilizeaza Indicatii Hidrasec 100 mg capsule este indicat in tratamentul diareei acute la adulti. Daca se initiaza tratamentul etiologic al...
QUETIAPINA ZENTIVA 300 mg X 60 COMPR. ELIB. PREL. 300mg ZENTIVA K.S.
Indicații Quetiapină Zentiva comprimate cu eliberare prelungită este indicată pentru: Tratamentul schizofreniei. Tratamentul tulburării bipolare: - episoade maniacale moderate până...
QUETIAPINA ZENTIVA 50 mg X 60 COMPR. ELIB. PREL. 50mg ZENTIVA K.S.
Indicații Quetiapină Zentiva comprimate cu eliberare prelungită este indicată pentru: Tratamentul schizofreniei. Tratamentul tulburării bipolare: - episoade maniacale moderate până...
MILURIT 100 mg x 60 COMPR. 100mg EGIS PHARMACEUTICALS
Ce găsiţi în acest prospect: 1. Ce este Milurit şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Milurit 3. Cum să utilizaţi Milurit 4. Reacţii adverse posibile...
OLSSA 40 mg/10 mg X 28 COMPR. FILM. 40mg/10mg HCS BVBA - KRKA
Ce găsiți în acest prospect: 1. Ce este Olssa și pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să știți înainte să luați Olssa 3. Cum să luați Olssa 4. Reacții adverse posibile...
TANDESAR 32 mg X 28 COMPR. 32mg TERAPIA S.A.
În acest prospect găsiţi: 1. Ce este Tandesar şi pentru ce se utilizează 2. Înainte să luaţi Tandesar 3. Cum să luaţi Tandesar 4. Reacţii adverse posibile 5. Cum se păstrează Tandesar...
OVESTIN 0,5 mg X 15 OVULE 0,5 mg ASPEN PHARMA TRADING
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Ovestin 0,5 mg ovule 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare ovul conţine estriol 0,5 mg Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi...
DEPAKINE CHRONO 300 mg X 100 COMPR. ELIB. PREL. 300mg SANOFI ROMANIA SRL
Ce găsiţi în acest prospect: 1. Ce este Depakine Chrono şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Depakine Chrono 3. Cum să luaţi Depakine Chrono 4. Reacţii...
ZINNAT 500 mg X 10 COMPR. FILM. 500mg GLAXOSMITHKLINE (IRE
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Zinnat 500 mg, comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conţine cefuroximă 500 mg sub formă de...
VENTOLIN 100 INHALER CFC-FREE X 1 SUSP. INHAL. PRESURIZATA 100µg/doza GLAXOSMITHKLINE (IRE
Ce găsiţi în acest prospect: 1. Ce este Ventolin 100 Inhaler CFC-Free şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Ventolin 100 Inhaler CFC-Free...
SERETIDE DISKUS 50 micrograme/100 micrograme X 1 PULB. INHAL.
Ce găsiţi în acest prospect: 1. Ce este Seretide Diskus şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Seretide Diskus 3. Cum să utilizaţi Seretide Diskus 4....
THYROZOL 20mg X 50 COMPR. FILM.
Ce găsiţi în acest prospect: 1. Ce este Thyrozol şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Thyrozol 3. Cum să utilizaţi Thyrozol 4. Reacţii adverse...
DAVIA 10 mg x 30 COMPR. FIL 10mg TERAPIA
Ce găsiţi ȋn acest prospect: 1. Ce este Davia şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Davia 3. Cum să utilizaţi Davia 4. Reacţii adverse posibile 5....
RASAGILINA RATIOPHARM 1 mg X 30 COMPR. 1mg TEVA
Ce găsiți în acest prospect 1. Ce este Rasagilină ratiopharm și pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să știți înainte să luați Rasagilină ratiopharm 3. Cum să luați Rasagilină ratiopharm...
FORXIGA 10 mg X 90 COMPR. FILM. 10mg ASTRAZENECA
Ce găsiți în acest prospect 1. Ce este Forxiga și pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să știți înainte să luați Forxiga 3. Cum să luați Forxiga 4. Reacții adverse posibile 5. Cum...