XOLAIR 150 mg x 1
ATENTIE!!!
Acest medicament NU se poate comercializa online.
Se eliberează DOAR DIN FARMACIE, STRICT ÎN BAZA REȚETEI MEDICALE. Se poate rezerva online, cu ridicare din farmacie.Descriere
1. Denumirea medicamentului
Xolair ® 150 mg soluție injectabilă în seringă preumplută
2. Compoziție cantitativă și calitativă
Fiecare seringă preumplută a soluției de 1 ml conține omalizumab 150 mg.
* Omalizumab este un anticorp monoclonal umanizat fabricat prin tehnologia ADN recombinant într-o linie celulară de mamifere de ovar de hamster chinezesc (CHO).
Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1.
3. Forma farmaceutică
Soluție injectabilă în seringă preumplută (injecție).
Soluție limpede până la ușor opalescentă, incoloră până la gălbuie-gălbui.
4. Date clinice
4.1 Indicații terapeutice
Alergie alergică
Xolair este indicat la adulți, adolescenți și copii (între 6 și <12 ani).
Tratamentul cu Xolair trebuie luat în considerare doar pentru pacienții cu astm bronșic convingător IgE (imunoglobulină E) (vezi pct. 4.2).
Adulți și adolescenți (cu vârsta de 12 ani și peste)
Xolair este indicat ca terapie suplimentară pentru îmbunătățirea controlului astmului bronșic la pacienții cu astm bronșic persistent sever care prezintă un test pozitiv asupra pielii sau reactivitate in vitro la un aeroalergen peren și care au funcție pulmonară redusă (FEV 1 <80%), precum și frecvente simptome pe timp de noapte sau trezirea nocturnă și care au prezentat multiple exacerbări de astm bronșic documentate, în ciuda administrării zilnice de corticosteroizi inhalatori cu doze mari, plus un beta2-agonist inhalator cu durată lungă de acțiune.
Copii (între 6 și <12 ani)
Xolair este indicat ca terapie suplimentară pentru îmbunătățirea controlului astmului bronșic la pacienții cu astm alergic alergic persistent, care au un test pozitiv de piele sau reactivitate in vitro la un aeroalergen perene și simptome frecvente în timpul zilei sau trezirea nocturnă și care au prezentat mai multe astm bronșic documentat exacerbări, în pofida administrării zilnice de doze mari de corticosteroizi inhalatori, plus un beta2-agonist inhalator cu durată lungă de acțiune.
Cicatricula spontană cronică (CSU)
Xolair este indicat ca terapie suplimentară pentru tratamentul urticarei spontane cronice la pacienții adulți și adolescenți (cu vârsta de 12 ani și peste), cu răspuns inadecvat la tratamentul antihistaminic H1.
4.2 Doze și mod de administrare
Tratamentul cu Xolair trebuie inițiat de medici cu experiență în diagnosticarea și tratamentul astmului persistent sever sau urticariei spontane cronice.
Alergie alergică
Doze
Doza și frecvența adecvată de Xolair sunt determinate de IgE de bază (UI / ml) măsurat înainte de începerea tratamentului și de greutatea corporală (kg). Înainte de administrarea dozei inițiale, pacienții trebuie să aibă nivelul IgE determinat de orice analiză IgE totală a serului comercial pentru alocarea dozei. Pe baza acestor măsurători, pentru fiecare administrare pot fi necesare 75 până la 600 mg de Xolair în 1 până la 4 injecții.
Pacienții cu IgE mai mic de 76 UI / ml au avut o probabilitate mai mică de a beneficia de beneficii (vezi pct. 5.1). Medicii care prescriu medicamente trebuie să se asigure că pacienții adulți și adolescenți cu IgE sub 76 UI / ml și copii (cu vârste cuprinse între 6 și <12 ani) cu IgE sub 200 UI / ml prezintă o reactivitate in vitro (RAST) necondiționată cu un alergen peren înainte de începerea tratamentului.
A se vedea tabelul 1 pentru o diagramă de conversie și tabelele 2 și 3 pentru diagramele de determinare a dozei la adulți, adolescenți și copii (între 6 și <12 ani).
Pacienții cărora valorile inițiale ale IgE sau greutatea corporală în kilograme sunt în afara limitelor tabelului dozei nu trebuie administrate cu Xolair.
Doza maximă recomandată este de 600 mg omalizumab la fiecare două săptămâni.
Xolair este destinat tratamentului pe termen lung. Studiile clinice au demonstrat că durează cel puțin 12-16 săptămâni pentru tratamentul cu Xolair pentru a demonstra eficacitatea. La 16 săptămâni după începerea tratamentului cu Xolair, pacienții trebuie evaluați de către medicul lor pentru eficacitatea tratamentului înainte de administrarea altor injecții. Decizia de a continua administrarea Xolair după punctul de prescripție de 16 săptămâni sau în următoarele ocazii trebuie să se bazeze pe apariția unei îmbunătățiri semnificative a controlului general al astmului bronșic (vezi pct. 5.1 Evaluarea generală a eficacității tratamentului de către medic).
Întreruperea tratamentului cu Xolair are ca rezultat, în general, revenirea la nivele crescute de IgE libere și simptome asociate. Nivelurile totale ale IgE sunt ridicate în timpul tratamentului și rămân ridicate timp de până la un an de la întreruperea tratamentului. Prin urmare, re-testarea nivelurilor de IgE în timpul tratamentului cu Xolair nu poate fi folosită ca un ghid pentru determinarea dozei. Determinarea dozei după întreruperile tratamentului care durează mai puțin de un an trebuie să se bazeze pe nivelele IgE serice obținute la determinarea inițială a dozei. Valorile totale ale IgE serice pot fi retestate pentru determinarea dozei dacă tratamentul cu Xolair a fost întrerupt timp de un an sau mai mult.
Dozele trebuie ajustate pentru modificări semnificative ale greutății corporale (vezi tabelele 2 și 3).
Cicatricula spontană cronică (CSU)
Doze
Doza recomandată este de 300 mg prin injecție subcutanată la fiecare patru săptămâni.
Este recomandat ca medicii prescriptori să reevalueze periodic necesitatea continuării terapiei.
Experiența clinică a tratamentului pe termen lung după 6 luni în această indicație este limitată.
Populații speciale
Vârstnici (cu vârsta de 65 de ani și peste)
Există date limitate privind utilizarea Xolair la pacienții cu vârsta peste 65 de ani, dar nu există dovezi că pacienții vârstnici necesită o doză diferită de pacienții adulți mai tineri.
Insuficiență renală sau hepatică
Nu s-au efectuat studii privind efectul afectării funcției renale sau hepatice asupra farmacocineticii omalizumab. Deoarece clearance-ul omalizumab la doze clinice este dominat de sistemul endotelial reticular (SER), este puțin probabil ca acesta să fie modificat prin insuficiență renală sau hepatică. Deși nu se recomandă o ajustare specială a dozei pentru acești pacienți, Xolair trebuie administrat cu precauție (vezi pct. 4.4).
Copii și adolescenți
În cazul astmului alergic, siguranța și eficacitatea Xolair la copii și adolescenți cu vârsta sub 6 ani nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.
În CSU, siguranța și eficacitatea Xolair la copii și adolescenți cu vârsta sub 12 ani nu au fost stabilite.
Mod de administrare
Numai pentru administrare subcutanată. Xolair nu trebuie administrat pe cale intravenoasă sau intramusculară.
Dozele cu mai mult de 150 mg (tabelul 1) trebuie împărțite pe două sau mai multe locuri de injectare.
Pacienții care nu cunosc anafilaxie pot injecta Xolair sau pot fi injectați de către un îngrijitor începând cu a patra doză dacă medicul consideră că acest lucru este adecvat (vezi pct. 4.4). Pacientul sau îngrijitorul trebuie să fi fost instruiți în tehnica corectă de injectare și în recunoașterea semnelor și simptomelor grave ale reacțiilor alergice grave.
Pacienții sau persoanele care îi îngrijesc trebuie instruiți să injecteze întreaga cantitate de Xolair conform instrucțiunilor din prospect.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați în secțiunea 6.1.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
General
Xolair nu este indicat pentru tratamentul exacerbărilor acute de astm bronșic, bronhospasmului acut sau statusului astmatic.
Xolair nu a fost studiat la pacienții cu sindrom H hiperimunoglobulină sau aspergiloză bronhopulmonară alergică sau pentru prevenirea reacțiilor anafilactice, inclusiv a celor provocate de alergii alimentare, dermatită atopică sau rinită alergică. Xolair nu este indicat pentru tratamentul acestor afecțiuni.
Terapia cu Xolair nu a fost studiată la pacienți cu boli autoimune, afecțiuni mediate de complexul imunitar sau insuficiență renală sau hepatică preexistentă (vezi pct. 4.2). Este necesară prudență atunci când se administrează Xolair la aceste populații de pacienți.
Întreruperea bruscă a corticosteroizilor sistemici sau inhalatori după inițierea tratamentului cu Xolair nu este recomandată. Reducerea corticosteroizilor trebuie efectuată sub supravegherea directă a unui medic și poate fi necesară efectuarea treptată.
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacții alergice de tip I
Reacțiile alergice locale sau sistemice de tip I, inclusiv anafilaxia și șocul anafilactic, pot apărea atunci când se administrează omalizumab, chiar și după o durată lungă de tratament. Cu toate acestea, majoritatea acestor reacții au apărut în decurs de 2 ore după prima injecție cu Xolair și ulterior, dar unele au început după 2 ore și chiar după 24 de ore după injectare. Majoritatea reacțiilor anafilactice au apărut în primele 3 doze de Xolair. Prin urmare, primele 3 doze trebuie administrate fie de către sau sub supravegherea unui medic. Un istoric de anafilaxie care nu are legătură cu omalizumab poate fi un factor de risc pentru anafilaxie după administrarea Xolair. De aceea, pentru pacienții cu antecedente de anafilaxie cunoscută, Xolair trebuie administrat de un medic specialist, care ar trebui să aibă mereu medicamente pentru tratamentul reacțiilor anafilactice disponibile pentru utilizare imediată după administrarea de Xolair. Dacă apare o reacție alergică anafilactică sau de altă natură, administrarea de Xolair trebuie întreruptă imediat și este inițiată o terapie adecvată. Pacienții trebuie informați că astfel de reacții sunt posibile și că trebuie să se caute imediat asistență medicală dacă apar reacții alergice.
Anticorpii pentru omalizumab au fost detectați la un număr redus de pacienți în studiile clinice (vezi pct. 4.8). Relevanța clinică a anticorpilor anti-Xolair nu este bine înțeleasă.
Ser de boală
Boala serului și reacțiile asemănătoare bolii serice, care sunt reacții alergice de tip III întârziate, au fost observate la pacienții tratați cu anticorpi monoclonali umanizați, inclusiv omalizumab. Mecanismul patofiziologic sugerat include formarea complexului imunitar și depunerea datorată dezvoltării anticorpilor împotriva omalizumabului. Debutul a fost în mod tipic 1-5 zile după administrarea primei injecții sau ulterioare, de asemenea, după o lungă durată de tratament. Simptomele care sugerează boala serică includ artrita / artralgii, erupții cutanate (urticarie sau alte forme), febră și limfadenopatie. Antihistaminicele și corticosteroizii pot fi utili pentru prevenirea sau tratarea acestei tulburări, iar pacienții trebuie sfătuiți să raporteze orice simptome suspectate.
Sindromul Churg-Strauss și sindromul hipereozinofilic
Pacienții cu astm sever pot prezenta rar sindromul hipereozinofilic sistemic sau vasculita granulomatoasă eosinofilică alergică (sindromul Churg-Strauss), ambele tratate în mod obișnuit cu corticosteroizi sistemici.
În cazuri rare, pacienții aflați în tratament cu medicamente anti-astm, inclusiv omalizumab, pot prezenta sau dezvolta eozinofilie sistemică și vasculită. Aceste evenimente sunt frecvent asociate cu reducerea terapiei cu corticosteroizi pe cale orală.
La acești pacienți, medicii trebuie să fie atenți la dezvoltarea eozinofiliei marcate, erupțiilor cutanate vasculare, agravării simptomelor pulmonare, anomaliilor sinusurilor paranazale, complicațiilor cardiace și / sau neuropatiei.
Întreruperea tratamentului cu omalizumab trebuie luată în considerare în toate cazurile severe cu tulburările sistemului imunitar menționate mai sus.
Infecții parazitare (helminte)
IgE poate fi implicat în răspunsul imunologic la unele infecții de helminți. La pacienții cu risc crescut cronic de infecție cu helminți, un studiu controlat cu placebo la pacienții alergici a evidențiat o ușoară creștere a ratei de infectare cu omalizumab, deși cursul, severitatea și răspunsul la tratamentul infecției nu au fost modificate. Rata infecției cu helminți în programul clinic general, care nu a fost concepută pentru a detecta astfel de infecții, a fost mai mică de 1 din 1000 de pacienți. Cu toate acestea, pot fi prudenți precauții la pacienții cu risc crescut de infecție cu helminți, în special atunci când călătoriți în zone unde infecțiile hemmitice sunt endemice. Dacă pacienții nu răspund la tratamentul antihelmintic recomandat, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu Xolair.
Persoane sensibile la latex
Capacul detașabil al acului din această seringă preumplută conține un derivat din latex din cauciuc natural. Nu a fost detectat până în prezent nici un latex din cauciuc natural în capacul detașabil al acului. Cu toate acestea, utilizarea Xolair soluție injectabilă în seringă preumplută la persoanele sensibile la latex nu a fost studiată și, prin urmare, există un risc potențial pentru reacțiile de hipersensibilitate care nu pot fi complet eliminate.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Deoarece IgE poate fi implicat în răspunsul imunologic la unele infecții de helminți, Xolair poate reduce indirect eficacitatea medicamentelor pentru tratamentul infecțiilor hemiacetice sau a altor infecții parazitare (vezi pct. 4.4).
Enzimele citocromului P450, pompele de eflux și mecanismele de legare a proteinelor nu sunt implicate în clearance-ul omalizumabului; astfel, există un potențial mic de interacțiune medicamento-drog. Nu s-au efectuat studii medicamentoase cu interacțiuni cu Xolair. Nu există niciun motiv farmacologic de a se aștepta ca medicamentele prescrise în mod obișnuit utilizate în tratamentul astmului sau CSU să interacționeze cu omalizumab.
Alergie alergică
În studiile clinice, Xolair a fost utilizat în mod obișnuit în asociere cu corticosteroizi inhalatori și pe cale orală, agoniști beta cu acțiune scurtă și cu acțiune pe termen lung, modificatori ai leucotrienelor, teofiline și antihistaminice pe cale orală. Nu a existat nici un indiciu că siguranța medicamentului Xolair a fost modificată cu alte medicamente anti-astm utilizate în mod obișnuit. Sunt disponibile date limitate privind utilizarea Xolair în asociere cu imunoterapie specifică (terapia de hipo-sensibilizare). Într-un studiu clinic în care Xolair a fost administrat concomitent cu imunoterapie, s-a constatat că siguranța și eficacitatea Xolair în asociere cu imunoterapie specifică nu diferă de cea a Xolair în monoterapie.
Cicatricula spontană cronică (CSU)
În studiile clinice efectuate în CSU, Xolair a fost utilizat împreună cu antihistaminice (anti-H1, anti-H2) și antagoniști ai receptorilor de leucotrienă (LTRA). Nu a existat nicio dovadă că siguranța omalizumabului a fost modificată atunci când a fost utilizată împreună cu aceste medicamente în raport cu profilul său de siguranță cunoscut în cazul astmului alergic. În plus, o analiză farmacocinetică populațională nu a evidențiat niciun efect relevant al antihistaminelor H2 și LTRA asupra farmacocineticii omalizumab (vezi pct. 5.2).
Copii și adolescenți
Studiile clinice efectuate la CSU au inclus unii pacienți cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani, cărora li sa administrat Xolair în asociere cu antihistaminice (anti-H1, anti-H2) și LTRA. Nu s-au efectuat studii la copii sub 12 ani.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Graviditate
Există date limitate privind utilizarea omalizumab la femeile gravide. Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte asupra toxicității asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Omalizumab traversează bariera placentară, iar potențialul de afectare a fătului este necunoscut. Omalizumab a fost asociat cu scăderea dependentă de vârstă a trombocitelor din sânge la primatele neumane, cu o sensibilitate relativă mai mare la animalele tinere (vezi pct. 5.3). Xolair nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar.
Alăptarea
Nu se cunoaște dacă omalizumab este excretat în laptele uman. Datele disponibile în primatele neumane au arătat excreția omalizumabului în lapte (vezi pct. 5.3). Nu poate fi exclus un risc pentru nou-născuți / sugari. Omalizumab nu trebuie administrat în timpul alăptării.
Fertilitate
Nu există date privind fertilitatea umană pentru omalizumab. În studiile de fertilitate neclinic concepute în mod specific la primatele neumane, inclusiv în studiile de împerechere, nu sa observat nici o afectare a fertilității masculine sau feminine după administrarea repetată de omalizumab la doze de până la 75 mg / kg. În plus, nu s-au observat efecte genotoxice într-un studiu separat non-clinic de genotoxicitate.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Xolair nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Alergie alergică
Rezumatul profilului de siguranță
În timpul studiilor clinice efectuate la pacienți adulți și adolescenți cu vârsta de 12 ani și peste, reacțiile adverse cel mai frecvent raportate au fost durerile de cap și reacțiile la locul injectării, inclusiv durerea la locul injectării, umflarea, eritemul și pruritul. În studiile clinice efectuate la copii cu vârsta cuprinsă între 6 și <12 ani, reacțiile adverse cel mai frecvent raportate au fost cefaleea, pirexia și durerile abdominale superioare. Majoritatea reacțiilor au fost ușoare sau moderate în funcție de severitate.
Rezumatul profilului de siguranță
Siguranța și tolerabilitatea omalizumab au fost investigate cu doze de 75 mg, 150 mg și 300 mg la fiecare patru săptămâni la 975 pacienți CSU, dintre care 242 au primit placebo. În total, 733 pacienți au fost tratați cu omalizumab timp de până la 12 săptămâni și 490 de pacienți timp de până la 24 de săptămâni. Dintre aceștia, 412 pacienți au fost tratați timp de până la 12 săptămâni și 333 pacienți au fost tratați timp de până la 24 de săptămâni la doza de 300 mg.
Lista tabelară a reacțiilor adverse
Un tabel separat (Tabelul 5) prezintă reacțiile adverse pentru indicația CSU care rezultă din diferențele dintre dozele și populațiile de tratament (cu factori de risc semnificativ diferiți, comorbidități, co-medicamente și vârste [de exemplu, studiile privind astmul includ copiii cu vârste între 6-12 ani ]).
Reacțiile adverse sunt enumerate în funcție de clasa MedDRA pe aparate, sisteme și organe. În cadrul fiecărei clase de organe de sistem, reacțiile adverse sunt clasificate în funcție de frecvență, cele mai frecvente reacții fiind enumerate mai întâi. Categoria de frecvență corespunzătoare pentru fiecare reacție adversă se bazează pe următoarea convenție: foarte frecvente (≥1 / 10); frecvente (≥1 / 100 până la <1/10); mai puțin frecvente (≥1 / 1,000 până la <1/100); rare (≥1 / 10,000 până la <1/1000); foarte rare (<1/10000) și necunoscute (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Nu au fost obținute date relevante în studiile clinice efectuate în CSU care ar necesita o modificare a secțiunilor de mai jos.
Tulburări ale sistemului imunitar
Pentru informații suplimentare, vezi pct. 4.4.
Anafilaxie
Reacțiile anafilactice au fost rare în studiile clinice. Cu toate acestea, datele de după punerea pe piață după o căutare cumulativă în baza de date privind siguranța au scos un total de 898 de cazuri de anafilaxie. Pe baza unei expuneri estimate a 566 923 de ani de tratament, rezultă o rată de raportare de aproximativ 0,20%.
Evenimente tromboembolice arteriale (ATE)
În studiile clinice controlate și în timpul analizelor intermediare ale unui studiu observator, a fost observat un dezechilibru numeric al ATE. Definiția obiectivului compozit ATE a inclus accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitor, infarct miocardic, angina instabilă și moarte cardiovasculară (inclusiv moartea din cauza necunoscută). În analiza finală a studiului observațional, rata de ATE la 1.000 pacienți ani a fost de 7,52 (115 / 15,286 pacienți ani) pentru pacienții tratați cu Xolair și 5,12 (51 / 9,963 pacienți) pentru pacienții cu control. Într-o analiză multivariată care controlează factorii de risc cardiovasculare la momentul inițial, rata de risc a fost de 1,32 (interval de încredere 95% 0,91-1,91). Într-o analiză separată a studiilor clinice combinate, care au inclus toate studiile randomizate, dublu-orb, controlate cu placebo, cu durata de 8 sau mai multe săptămâni, trombocitele
În studiile clinice, câțiva pacienți au avut număr de trombocite sub limita inferioară a intervalului normal de laborator. Niciuna dintre aceste modificări nu a fost asociată cu episoade de sângerare sau cu scăderea hemoglobinei. Nici un model de scădere persistentă a numărului de trombocite, așa cum sa observat la primate non-umane (vezi pct 5.3), a fost raportată la om (pacienții cu vârsta peste 6 ani), chiar dacă cazuri izolate de trombocitopenie idiopatică, inclusiv cazurile severe, au fost raportate în cadrul post-marketing.
Infecții parazitare
La pacienții alergici la risc crescut cronic de infecție cu helminți, un studiu controlat cu placebo a arătat o ușoară creștere numerică a ratei de infectare cu omalizumab, care nu a fost statistic semnificativă. Cursul, severitatea și răspunsul la tratamentul infecțiilor au fost nemodificate (vezi pct. 4.4).
Lupus eritematos sistemic
Au fost raportate studii clinice și cazuri post-marketing de lupus eritematos sistemic (SLE) la pacienții cu astm bronșic moderat până la sever și CSU. Patogeneza SLE nu este bine înțeleasă.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acesta permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu / risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacții adverse suspectate prin intermediul Schemei de Carte Galbenă la adresa: www.mhra.gov.uk/yellowcard sau să caute Cartușul Yellow MHRA în Google Play sau Apple App Store.
4.9 Supradozaj
Dozele maxime tolerate de Xolair nu au fost determinate. Doze unice intravenoase de până la 4.000 mg au fost administrate pacienților fără a se evidenția toxicitatea limită a dozei. Doza maximă cumulată administrată pacienților a fost de 44000 mg pe o perioadă de 20 de săptămâni și această doză nu a avut ca rezultat efecte acute nedorite.
Dacă se suspectează un supradozaj, pacientul trebuie monitorizat pentru orice semne sau simptome anormale. Tratamentul medical trebuie căutat și instituit corespunzător.
5. Proprietăți farmacologice
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru boli obstructive ale căilor respiratorii, alte medicamente sistemice pentru boli obstructive ale căilor respiratorii, codul ATC: R03DX05
Omalizumab este un anticorp monoclonal umanizat recombinant derivat din ADN, care se leagă selectiv de imunoglobulina umană (IgE) umană. Anticorpul este o kappa IgG1 care conține regiuni de cadre umane cu regiuni determinante complementare ale unui anticorp părinte murin care se leagă la IgE.
Alergie alergică
Mecanism de acțiune
Omalizumab se leagă de IgE și previne legarea IgE de FcεRI (receptor de IgE cu afinitate înaltă) pe bazofile și celulele mastocitare, reducând astfel cantitatea de IgE liberă disponibilă pentru declanșarea cascadei alergice. Tratamentul subiecților atopici cu omalizumab a determinat o reglare semnificativă a receptorilor FcεRI la bazofili.
Efecte farmacodinamice
In vitro eliberarea de histamină din bazofilele izolate de la subiecții tratați cu Xolair a fost redusă cu aproximativ 90% , după stimularea cu un alergen , comparativ cu valorile pretratament.
În studiile clinice efectuate la pacienții cu astm alergic, valorile IgE fără ser au fost reduse într-o manieră dependentă de doză într-o oră după prima doză și au fost menținute între doze. La un an după întreruperea administrării dozelor de Xolair, nivelele de IgE s-au reîntors la valorile pre-tratament, fără a se constata o revenire a nivelurilor de IgE după eliminarea medicamentului.
Cicatricula spontană cronică (CSU)
Mecanism de acțiune
Omalizumab se leagă de IgE și scade nivelul IgE liber. Ulterior, receptorii IgE (FcεRI) asupra celulelor se reglează în jos. Nu este înțeles în totalitate cum rezultă această îmbunătățire a simptomelor CSU.
Efecte farmacodinamice
În studiile clinice efectuate la pacienții cu CSU, sa observat o suprimare maximă a IgE liber la 3 zile după prima doză subcutanată. După administrarea repetată o dată la 4 săptămâni, valorile IgE fără ser pre-doză au rămas stabile între 12 și 24 de săptămâni de tratament. După întreruperea tratamentului cu Xolair, nivelele IgE libere au crescut față de valorile pre-tratament în decursul unei perioade de urmărire fără tratament de 16 săptămâni.
Eficacitatea și siguranța clinică în cazul astmului alergic
Adulți și adolescenți ≥12 ani
Eficacitatea și siguranța administrării Xolair au fost demonstrate într-un studiu dublu-orb, controlat cu placebo, de 28 săptămâni (studiu 1), care a implicat 419 de astmatici alergici severi, cu vârsta cuprinsă între 12 și 79 ani, care au avut funcția pulmonară redusă (FEV 140-80% prezis) și un control al simptomelor slabe în ciuda administrării de corticosteroizi inhalatori cu doză mare și a unui beta2-agonist cu durată lungă de acțiune. Pacienții eligibili au prezentat exacerbări multiple de astm care au necesitat tratament corticosteroid sistemic sau au fost spitalizați sau au participat la o sală de urgență datorită unei exacerbări severe a astmului în ultimul an, în ciuda tratamentului continuu cu corticosteroizi inhalatori cu doze mari și cu agoniști beta2 cu acțiune îndelungată. Xolair subcutanat sau placebo au fost administrate ca terapie suplimentară la> 1,000 micrograme beclometazonă dipropionat (sau echivalent) plus un beta2-agonist cu durată lungă de acțiune. Au fost permise terapii de întreținere cu corticosteroid, teofilină și modificator de leucotrienă (22%, 27%, respectiv 35% dintre pacienți).
Rata exacerbărilor de astm care necesită tratament cu explozii de corticosteroizi sistemici a fost obiectivul primar. Omalizumab a redus rata exacerbărilor astmului cu 19% (p = 0,153). Alte evaluări care au arătat o semnificație statistică (p <0,05) în favoarea tratamentului cu Xolair au inclus scăderea exacerbărilor severe (în cazul în care funcția pulmonară a pacientului a fost redusă la mai puțin de 60% dintre persoanele cele mai bune și necesită corticosteroizi sistemici) și vizitele de urgență legate de astm (compuse din spitalizări , camera de urgență și vizite neprogramate la medic) și îmbunătățiri în evaluarea generală a medicului privind eficacitatea tratamentului, calitatea vieții legate de astm (AQL), simptomele astmului și funcția pulmonară.
Într-o analiză a subgrupurilor, pacienții cu IgE total pre-tratament ≥76 UI / ml au avut mai multe șanse de a avea un beneficiu clinic semnificativ pentru Xolair. La acești pacienți, în studiul 1, Xolair a redus cu 40% rata exacerbărilor de astm (p = 0,002). În plus, mai mulți pacienți au avut răspunsuri semnificative din punct de vedere clinic în populația IgE totală ≥ 76 UI / ml în cadrul programului de astm bronșic sever Xolair.
Patru studii suplimentare suplimentare, sponsorizate cu placebo, de durată de 28 până la 52 de săptămâni la 1722 adulți și adolescenți (studii 3, 4, 5, 6) au evaluat eficacitatea și siguranța administrării Xolair la pacienții cu astm persistent sever. Majoritatea pacienților au fost controlate inadecvat, dar au primit mai puțină terapie concomitentă cu astmul decât pacienții din studiile 1 sau 2. Studiile 3-5 au folosit exacerbarea ca obiectiv primar, în timp ce studiul 6 a evaluat în principal administrarea corticosteroidului inhalator.
În studiile 3, 4 și 5 pacienți tratați cu Xolair au prezentat reduceri ale ratelor de exacerbare a astmului de 37,5% (p = 0,027), 40,3% (p <0,001) și 57,6% (p <0,001) comparativ cu placebo.
În studiul 6, pacienții cu astm alergic semnificativ mai sever la Xolair au putut reduce doza de fluticazonă la ≤ 500 micrograme / zi fără deteriorarea controlului astmului bronșic (60,3%) comparativ cu grupul placebo (45,8%, p <0,05).
Scorurile privind calitatea vieții au fost măsurate utilizând Chestionarul privind calitatea vieții legat de astmul Juniper. Pentru toate cele șase studii sa observat o îmbunătățire statistic semnificativă față de valoarea inițială a scorului calității vieții pentru pacienții cu Xolair față de grupul placebo sau de control.
Evaluarea generală a medicului pentru eficacitatea tratamentului:
Evaluarea generală a medicului a fost efectuată în cinci dintre studiile de mai sus ca o măsură largă a controlului astmului efectuat de medicul curant. Medicul a fost capabil să ia în considerare fluxul de expirație maximă (PEF), simptomele de zi și de noapte, utilizarea medicamentelor de salvare, spirometria și exacerbările. În toate cele cinci studii, o proporție semnificativ mai mare de pacienți tratați cu Xolair au fost considerați că au obținut fie o îmbunătățire marcată, fie un control complet al astmului lor comparativ cu pacienții cărora li sa administrat placebo.
Copii cu vârsta cuprinsă între 6 și <12 ani
Principalul sprijin pentru siguranța și eficacitatea Xolair în grupul cu vârsta cuprinsă între 6 și <12 ani provine dintr-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, cu mai multe centre (studiul 7).
Studiul 7 a fost un studiu controlat cu placebo, care a inclus un subgrup specific (n = 235) dintre pacienți, așa cum este definit în indicația prezentă, care au fost tratați cu corticosteroizi inhalatori cu doze mari (≥500 μg / zi echivalent de fluticazonă) agonist.
O exacerbare semnificativă clinic a fost definită ca o agravare a simptomelor astmului cum este evaluată clinic de către investigator, necesitând dublarea dozei inițiale de corticosteroid prin inhalare timp de cel puțin 3 zile și / sau tratamentul cu corticosteroizi sistemici de salvare (orală sau intravenoasă) timp de cel puțin 3 zile .
În subgrupul specific al pacienților cu corticosteroizi inhalatori cu doze mari, grupul de omalizumab a prezentat o rată statistic semnificativ mai mică de exacerbări semnificative din punct de vedere clinic, comparativ cu grupul tratat cu placebo. La 24 săptămâni, diferența în ratele dintre grupurile de tratament a reprezentat o scădere cu 34% (rata de rată de 0,662, p = 0,047) relativ la placebo pentru pacienții cu omalizumab. În cea de-a doua perioadă de tratament dublu-orb, de 28 de săptămâni, diferența de rate între grupurile de tratament a reprezentat o scădere cu 63% (rata de 0,37, p <0,001) relativ la placebo pentru pacienții cu omalizumab.
În timpul perioadei de tratament dublu-orb de 52 săptămâni (incluzând faza de steroizi cu doză fixă de 24 de săptămâni și faza de ajustare a steroizelor de 28 de săptămâni), diferența dintre ratele de tratament dintre grupurile de tratament a reprezentat o rată de 50% (raportul de rată 0.504, p <0.001) scăderea relativă a exacerbărilor pentru pacienții care au primit omalizumab.
Grupul de omalizumab a prezentat o scădere mai mare a utilizării medicamentului de salvare beta-agonist decât grupul placebo la sfârșitul perioadei de tratament de 52 de săptămâni, deși diferența dintre grupurile de tratament nu a fost statistic semnificativă. Pentru evaluarea globală a eficacității tratamentului la sfârșitul perioadei de tratament dublu-orb de 52 săptămâni în subgrupul pacienților gravi cu corticosteroizi inhalatori cu doză mare și agoniști beta cu durată lungă de acțiune, proporția pacienților evaluați ca având un tratament "excelent" eficacitatea a fost mai mare, iar proporțiile cu eficiență moderată sau slabă a tratamentului au scăzut în grupul cu omalizumab comparativ cu grupul placebo; diferența dintre grupuri a fost statistic semnificativă (p <0,001)
Eficacitatea și siguranța clinică în urticaria spontană cronică (CSU)
Eficacitatea și siguranța administrării Xolair au fost demonstrate în două studii randomizate, controlate cu placebo, de fază III (studiile 1 și 2) la pacienții cu CSU care au rămas simptomatici în ciuda tratamentului antihistaminic H1 la doza aprobată. Un al treilea studiu (studiul 3) a evaluat în principal siguranța administrării Xolair la pacienții cu CSU care au rămas simptomatici, în ciuda tratamentului cu antihistaminice H1 la o doză de până la patru ori mai mare decât doza aprobată și tratamentul cu H2 antihistaminic și / sau LTRA. Cele trei studii au inclus 975 de pacienți cu vârste între 12 și 75 de ani (vârsta medie 42,3 ani, 39 pacienți cu vârste între 12 și 17 ani, 54 pacienți ≥65 ani, 259 bărbați și 716 femei). Toți pacienții au fost nevoiți să aibă un control inadecvat al simptomelor, evaluat prin scorul săptămânal al activității urticare (UAS7, intervalul 0-42) de ≥16 și un scor săptămânal de severitate a mancarimii (care este o componentă a UAS7;
În studiile 1 și 2, pacienții au avut un scor mediu de săptămânal de severitate a mancarimii între 13,7 și 14,5 la momentul inițial și un scor mediu UAS7 de 29,5 și, respectiv, 31,7. Pacienții din studiul de siguranță 3 au avut un scor mediu de săptămânal de severitate a mancarimii de 13,8 și un scor mediu UAS7 de 31,2 la momentul inițial. În toate cele trei studii, pacienții au raportat că au primit în medie 4 până la 6 medicamente (inclusiv antihistaminice H1) pentru simptomele CSU înainte de înscrierea în studiu. Pacienții au primit Xolair la 75 mg, 150 mg sau 300 mg sau placebo prin injectare subcutanată la fiecare 4 săptămâni timp de 24 și 12 săptămâni în studiile 1 și respectiv 2 și 300 mg sau placebo prin injecție subcutanată la fiecare 4 săptămâni timp de 24 săptămâni în studiul 3 Toate studiile au avut o perioadă de urmărire fără tratament de 16 săptămâni.
Obiectivul primar a fost schimbarea de la valoarea inițială la săptămâna 12 la scorul săptămânal de severitate a mancarimii. Omalizumab la 300 mg a redus scorul săptămânal al severității mancarimii cu 8,55 până la 9,77 (p <0,0001), comparativ cu o reducere de 3,63 până la 5,14 pentru placebo (vezi Tabelul 7). Din punct de vedere statistic, au fost observate rezultate semnificative în ratele de răspuns pentru UAS7≤6 (în săptămâna 12), care au fost mai mari pentru grupurile de tratament cu 300 mg, variind de la 52-66% (p <0,0001), comparativ cu 11-19% , iar răspunsul complet (UAS7 = 0) a fost obținut cu 34-44% (p <0,0001) dintre pacienții tratați cu 300 mg, comparativ cu 5-9% dintre pacienții din grupul placebo. Pacienții din grupurile de tratament cu 300 mg au obținut cea mai mare proporție medie a zilelor libere de angioedem în săptămâna 4 până în săptămâna 12, (91,0-96,1%; p <0,001) comparativ cu grupurile placebo (88,1-89,2%).
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Farmacocinetica omalizumabului a fost studiată la pacienți adulți și adolescenți cu astm bronșic alergic, precum și la adulți și adolescenți cu CSU. Caracteristicile farmacocinetice generale ale omalizumab sunt similare în aceste populații.
Absorbţie
După administrarea subcutanată, omalizumab este absorbit cu o biodisponibilitate medie absolută de 62%. După o singură doză subcutanată la pacienții adulți și adolescenți cu astm sau CSU, omalizumab a fost absorbit lent, ajungând la concentrații serice maxime după o medie de 6-8 zile. La pacienții cu astm bronșic, după doze multiple de omalizumab, zonele sub curba concentrației serice-timp din Ziua 0 până în Ziua 14 la starea de echilibru au fost de până la 6 ori mai mari decât cele după prima doză.
Farmacocinetica omalizumabului este liniară la doze mai mari de 0,5 mg / kg. După administrarea de doze de 75 mg, 150 mg sau 300 mg la fiecare 4 săptămâni la pacienții cu CSU, concentrațiile minime ale serului de omalizumab au crescut proporțional cu doza.
Administrarea de Xolair produsă sub formă de formulare liofilizată sau lichidă a determinat profiluri similare de concentrație serică a timpului de omalizumab.
Distribuire
In vitro , omalizumab formează complexe de dimensiuni limitate cu IgE. Componente complexe și complexe mai mari de un milion de daltoni în greutate moleculară nu sunt observate in vitro sau in vivo . Pe baza farmacocineticii populației, distribuția de omalizumab a fost similară la pacienții cu astm bronșic alergic și la pacienții cu CSU. Volumul aparent de distribuție la pacienții cu astm după administrarea subcutanată a fost de 78 ± 32 ml / kg.
Eliminare
Clearance-ul omalizumabului implică procesele de clearance-ul IgG, precum și clearance-ul prin legarea specifică și formarea complexă cu ligandul țintă IgE. Eliminarea hepatică a IgG include degradarea în sistemul reticuloendotelial și celulele endoteliale. IgG intact este, de asemenea, excretat în bilă. La pacienții cu astm bronșic, timpul de înjumătățire prin eliminare a omalizumab a fost în medie de 26 de zile, clearance-ul aparent fiind de 2,4 ± 1,1 ml / kg și zi. Dublarea greutății corporale a fost aproximativ dublată. La pacienții CSU, pe baza simulărilor farmacocinetice populaționale, timpul de înjumătățire plasmatică al omalizumab la starea de echilibru în medie de 24 de zile și clearance-ul aparent la starea de echilibru pentru un pacient cu greutate de 80 kg au fost de 3,0 ml / kg și zi.
Caracteristici în populațiile de pacienți
Pacienții cu astm
Farmacocinetica populației de omalizumab a fost analizată pentru a evalua efectele caracteristicilor demografice. Analizele acestor date limitate sugerează că nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienții cu astm bronșic pentru vârstă (6-76 ani), rasă / etnie, sex sau indice de masă corporală (vezi pct. 4.2).
Pacienți cu CSU
Efectele caracteristicilor demografice și ale altor factori asupra expunerii la omalizumab au fost evaluate pe baza farmacocineticii populației. În plus, efectele covariate au fost evaluate prin analizarea relației dintre concentrațiile de omalizumab și răspunsurile clinice. Aceste analize sugerează că nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienții cu CSU pentru vârstă (12-75 ani), rasă / etnie, sex, greutate corporală, indice de masă corporală, IgE de bază, anti-FcεRI autoanticorpi sau utilizarea concomitentă de antihistaminice H2 sau LTRA .
Insuficiență renală și hepatică
Nu există date farmacocinetice sau farmacodinamice la pacienții cu astm alergic sau la pacienți cu CSU cu insuficiență renală sau hepatică (vezi pct. 4.2 și 4.4).
5.3 Date preclinice de siguranță
Siguranța omalizumab a fost studiată la maimuța cynomolgus, deoarece omalizumab se leagă de cynomolgus și de IgE uman cu afinitate similară. Anticorpii la omalizumab au fost detectați la unele maimuțe după administrarea repetată subcutanată sau intravenoasă. Cu toate acestea, nu a fost observată nici o toxicitate aparentă, cum ar fi boala mediată de complexul imunitar sau citotoxicitatea dependentă de complement. Nu au existat dovezi privind un răspuns anafilactic datorat degranulării mastocitelor la maimuțele cynomolgus.
Administrarea cronică a omalizumab la doze de până la 250 mg / kg (cel puțin 14 ori mai mare decât doza clinică cea mai mare recomandată în mg / kg, conform tabelului recomandat de dozare) a fost bine tolerată la primatele neumane (atât pentru adulți cât și pentru minori) , cu excepția unei scăderi dependente de doză și dependente de vârstă a trombocitelor din sânge, cu o sensibilitate mai mare la animalele tinere. Concentrația serică necesară pentru atingerea unei scăderi de 50% a numărului de trombocite față de valoarea inițială la maimuțele mature cynomolgus a fost de aproximativ 4-20 ori mai mare decât cea a concentrațiilor plasmatice clinice maxime anticipate. În plus, s-au observat hemoragii acute și inflamații la punctele de injectare la maimuțele cynomolgus.
Nu s-au efectuat studii oficiale de carcinogenitate cu omalizumab.
În studiile de reproducere la maimuțe cynomolgus, dozele subcutanate de până la 75 mg / kg pe săptămână (cel puțin 8 ori mai mare decât doza clinică cea mai mare recomandată în mg / kg pe o perioadă de 4 săptămâni) nu au determinat toxicitate maternă, embriotoxicitate sau teratogenitate organogeneză și nu a provocat efecte adverse asupra creșterii fetale sau neonatale atunci când este administrată în timpul gestației, al nașterii și al alăptării.
Omalizumab se excretă în laptele matern la maimuțele cynomolgus. Nivelurile de lapte ale omalizumab au fost de 0,15% din concentrația serică maternă.
6. Date farmaceutice
6.1 Lista excipienților
Clorhidrat de L-arginină
L-histidină clorhidrat
L-histidină
Polisorbat 20
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilități
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
15 luni.
Termenul de valabilitate include posibilele excursii de temperatură. Produsul poate fi păstrat timp de 4 ore la 25 ° C. Dacă este necesar, produsul poate fi returnat la frigider pentru o utilizare ulterioară, dar acest lucru nu trebuie făcut mai mult decât o dată.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2 ° C - 8 ° C).
Nu îngheța.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
1 ml soluție într-un cilindru preumplut de seringă (sticlă de tip I) cu acul suspendat (din oțel inoxidabil), (tip I) dopul pistonului și capacul acului.
Pachet care conține 1 seringă preumplută și ambalaje multiple conținând 4 (4 x 1); 6 (6 x 1) sau 10 (10 x 1) seringi preumplute.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Xolair 150 mg soluție injectabilă este furnizat într-o seringă preumplută de unică folosință pentru utilizare individuală. Seringa trebuie scoasă din frigider cu 20 de minute înainte de injectare pentru a permite acesteia să atingă temperatura camerei.
Instrucțiuni de eliminare
Aruncați seringa folosită imediat într-un recipient pentru obiecte ascuțite.
Orice medicament neutilizat sau deșeu trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.
7. Titularul autorizației de comercializare
Novartis Europharm Limited
Construcția Vista
Elm Park, Merrion Road
Dublin 4
Irlanda
8. Numărul (numerele) autorizației de punere pe piață
EU / 1/05/319/008
EU / 1/05/319/009
EU / 1/05/319/010
EU / 1/05/319/011
9. Data primei autorizări / reînnoiri a autorizației
Data primei autorizări: 25 octombrie 2005
Data ultimei reînnoiri: 22 iunie 2015
10. Data revizuirii textului
09 ianuarie 2019
Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenției Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu
Caracteristici
Concentratie | 150mg |
Review-uri
Pareri XOLAIR 150 mg x 1
Fii primul care sparge gheata!
Spune-ne parerea ta despre acest produs si porneste discutia.
Detii sau ai utilizat produsul?
Clientii pfarma.ro nu au adaugat inca opinii pentru acest produs. Fii primul care adauga o parere, folosind formularul de mai jos.