abces s.n. - acumulare de puroi într-un ţesut sau organ
O cantitate variabilă de materie lichidă, cu consistență vâscoasă, ce se acumulează într-o cavitate a corpului. Rezultă în urma unui proces de necrozare a unor celule și țesuturi, consecutiv unei infecții. Abcesele se pot dezvolta in oricare punct al organismului. Abcesul superficial, accesibil vederii si palpării este amplasat cel mai des la degete ( panarțiu) sau pe marginea anusului dar și in gât, pe șezut, subsuoară sau pe partea ventral. Abcesul profund poate fi localizat la nivelul ficatului, rinichiului, creierului, plămânului. Gravitatea sa depinde de localizare: abcesul creierului, fiind asemănător cu tumora, poate provoca hipertensiune intracraniană.