angiografie s.f. - radiografie a vaselor sangvine
Examen radiologic care permite examinarea volumului interior al unui vas sangvin (arteră sau venă) şi ale ramurilor în care se împarte acest vas. O angiografie este utilizată, în principal, pentru studierea vaselor inimii şi ale plămânilor, celor ale creierului şi măduvei spinării (angiografii cerebrale şi medulare) şi a celor ale membrelor şi viscerelor (rinichi, mezenter). Acest examen serveşte la depistarea leziunilor arteriale, îndeosebi ale stenozelor (îngroşările) consecutive ateromului (depozit lipidic pe peretele arterial), anevrismelor (dilataţii localizate ale arterelor), ocluziilor unui vas de către un aterom sau de către un cheag. Angiografia mai permite să fie distinsă o disecţie arterială (clivaj al pereţilor) sau prezenţa unei malformaţii arteriovenoase. înaintea unei intervenţii chirurgicale, o angiografie dă posibilitatea să se studieze raporturile anatomice între vase şi leziunea de operat. Angiografia permite să se practice angioplastii (tehnici de dilatare a unui vas), embolizaţii (ocluzii terapeutice ale unui vas) şi o chimioterapie in situ (injectare pe cale intravasculară a medicamentelor anticanceroase). Această tehnică este denumită „radiologie intervenţională".