astenie s.f. - stare de slăbiciune generală caracterizată printr-o diminuare a puterii funcţionale a organismului, neconsecutivă muncii sau efortului şi care nu dispare prin
odihnă. Astenia diferă de oboseală, fenomen natural, şi de adinamie, fenomen neuromuscular. Mai curând decât de a vorbi de astenie în general, e mai potrivit să vorbim de stări
astenice, fiecare având cauza sa (somatică, psihică sau reacţională).