enterocolită s.f. - inflamaţie simultană a mucoaselor intestinului subţire şi a colonului.
Enterocolita infecţioasâ : este o inflamaţie a mucoaselor intestinului subţire şi a colonului care poate fi cauzată de o bacterie, de un virus sau de un parazit. Contaminarea se face prin ingestia alimentelor infectate sau prin transmisie între indivizi. Simptomele ei sunt o diaree apoasă sau sangvinolentă, crampe abdominale, vărsături, asociate sa nu cu febră.
Enterocolita bacleriana poate fi cauzată de o bacterie vie care distruge mucoasa (shigelloze, salmonelloze, yersinioze cu Campylobacter jejuni) sau de o bacterie care produce o toxină responsabilă de o hipersecreţie hidroelectrolitică (holeră, intoxicaţii alimentare). Tratamentul constă, în principal, în rehidratare şi în administrarea de antibiotice în caz de afectare severă sau prelungită.
Enterocolita virală, cauzată, în particular, de retrovirusuri, afectează în principal copiii şi evoluează de la sine către vindecare. Citomegalovirusul, care afectează subiecţii imunodeprimaţi şi bolnavii de SIDA, poate provoca o atingere uneori gravă a colonului şi a rectului, cu leziuni de tip ischemic (întreruperea circulaţiei sangvine).
Enterocolita parazitara poate fi de origine variată. Parazitozele cele mai frecvente sunt amibiaza (afectarea duodenojejunală); evoluţia este favorabilă sub tratament antiparazitar. Bolnavii de SIDA sau persoanele imunodeprimate pot fi subiecţii unor infestări intestinale grave (criptosporidioză sau anguililoză).
Enterocolita inflamatorie este o inflamaţie de origine neinfecţioasă a mucoaselor intestinului subţire şi a colonului. Boala lui Crohn reprezintă forma principală a acestui tip de enterocolita. în acestă boală cronică a cărei origine este încă necunoscută, orice segment al tubului digestiv poate fi afectat şi, îndeosebi, ileonul şi colonul.