entorsă s.f. - leziune a unei articulaţii cauzată de întinderea sau ruperea bruscă a ligamentelor .
Entorsele sunt provocate de o mişcare bruscă a articulaţiei care o face să depăşească amplitudinile sale normale.
Se pot distinge entorsele benigne de entorsele grave.
Entorsele benigne, denumite popular scrântituri, corespund unei întinderi violente a ligamentelor articulare, dar fără o ruptură reală şi fără smulgerea acestora. La examinarea clinică, articulaţia este uneori foarte dureroasă şi umflată, dar ea permite mişcări normale. Radiografia este normală. Tratamentul constă în punerea unui bandaj de contenţie (strapping) sau a unei atele pentru o durată de 2 până la 3 săptămâni, uneori chiar un gips dacă articulaţia este foarte dureroasă (glezna, de exemplu).
Entorsele grave sunt caracterizate printr-o ruptură sau smulgere ligamentară antrenând mişcări anormal de ample la nivelul articulaţiei. La examenul clinic, articulaţia se prezintă dureroasă şi umflată, dar uneori nu mai mult decât în cazul unei entorse benigne. Deci se impune radiografia pentru a detecta entorse care pot da : dureri persistente, înţepenire, instabilitate şi fragilitate cronică a regiunii în cauză. O imobilizare timp de mai multe săptămâni poate fi suficientă, dar adesea este necesară și intervenţie chirurgicală pentru a repara ligamentul smuls, fie pentru a realiza un transplant ligamentar. în toate cazurile, este necesară o reeducare adecvată până la recuperarea completă. Practicarea unor sporturi (tenis, fotbal, baschet) expune în mod deosebit articulaţiile, mai ales genunchiul şi glezna, la producerea unei entorse. în plus, oboseala şi supraantrenamentul sunt factori favorizanţi. Prevenirea constă în respectarea încălzirii înaintea oricărei activităţi sportive şi în purtarea de bandaje elastice pe articulaţiile ameninţate.