glandă s.f. - organ a cărui funcţionare este caracterizata prin sintetizarea apoi prin secretarea unei substanţe.
O glandă este constituită dintr-un tip de ţesut numit epiteliu, de aceeaşi natură cu stratul superficial al pielii (epiderm) şi al mucoaselor.
Secreţia unei glande poate fi fie endocrină, fie exocrină.
Glandele endocrine, adică cu secreţie internă, aruncă substanţa produsă, denumită hormon, în sânge. Hipofiza, tiroida, paratiroidele, suprarenalele şi ovarele sunt glande endocrine.
Glandele exocrine, adică cu secreţie externă, aruncă substanţa produsă în exterior fie direct (la suprafaţa pielii), fie indirect (în tubul digestiv, bronhii, căile genitale sau urinare). Ele sunt adesea dotate cu un canal excretor. Glandele salivare, sudoripare şi lacrimale sunt glande exocrine. Unele glande sunt concomitent glande endocrine şi exocrine. Astfel, pancreasul secretă în acelaşi timp enzime digestive şi hormoni trimişi în sânge.