hipotalamus s.n. - regiune centrală a diencefalului situată la baza creierului, sub talamus şi deasupra hipofizei, care este legată de el cu o tijă, tija pituitară.
Hipotalamusul asigură un dublu rol de control al secreţiilor hormonale hipofizare şi de control al activităţii sistemului nervos vegetativ. Hipotalamusul secretă doi hormoni care sunt stocaţi în hipofiză înainte de a fi eliberaţi în sânge: hormonul antidiuretic, sau vasopresina, care împiedică apa din organism să fie pierdută în prea mare cantitate în urină, şi ocitocina, care stimulează contracţiile uterine în cursul naşterii.
Hipotalamusul secretă, de asemenea, hormoni care controlează secreţiile antehipofizei. Alt rol al hipotalamusului constă în a acţiona asupra funcţionării viscerelor (viaţa vegetativă), de exemplu intervenind asupra ritmului cardiac sau respirator. Hipotalamusul controlează, de asemenea, senzaţiile de foame şi de saţietate, deci prizele alimentare, precum şi termoreglarea.