laringită s.f. - inflamaţie a laringelui
Laringita acuta este o inflamaţie şi o îngustare a căilor aeriene foarte frecventă la copilul mai mic de 5 ani, la care poate antrena o jenă respiratorie, chiar o asfixie prin obstrucţie. Boala este mai puţin gravă la adult, căile aeriene fiind prea largi pentru a putea fi obstruate.
Laringita cronică este o inflamaţie a mucoasei laringelui, foarte frecventă la adult. O laringita cronică se declară în urma unui surmenaj al vocii (adesea profesional: cântăreţi, profesori etc), a unei infecţii locale ( angină, infecţie dentară, rinofaringită, sinuzită etc.) dar, cel mai frecvent, ea este legată de o intoxicaţie cu tutun. Unele dintre aceste laringite sunt stări precanceroase. O laringita cronică se manifestă printr-o voce răguşită, surdă, prea ascuţită sau prea gravă, uneori tărăgănată.