micţiune s.f. - urinare
Eliminare naturală a urinei prin evacuarea prin vezică. Numărul de micţiuni depinde de cantitatea de urină şi de capacitatea fiziologică a vezicii; acest număr variază de la 0 la 1 în timpul nopţii, de la 4 la 5 în timpul zilei. Durerile la micţiune pot dezvălui o infecţie urinară şi necesită deci un examen citobacteriologic al urinei.
Disuria reprezintă dificultatea de a urina. Ea poate apărea datorită unui adenom de prostată, unei îngustări a uretrei sau a unei contracţii insuficiente a muşchiului vezical.
Enurezia reprezintă eliminarea involuntară şi inconştientă a urinei, manifestată în general în timpul nopții, la copii (între 2 şi 4 ani). Ea poarte fi cauzată de o imaturitate neurologică a vezicii și este atribuită unei cauze hormonale sau psihosomatice.
Imperiozitatea micțională se traduce printr-o incapacitate de a reţine urina și este cauzată, în general, de o iritaţie a vezicii.
Incontinența urinară poate fi totală sau parţială (de cele mai multe ori sub forma unei incontinenţe urinare de efort). Ea este cauzată de o deficienţă a sfincterului uretrei.
Polakiuria se caracterizează prin micţiuni frecvente, survenind ziua sau noaptea. Ea traduce o iritaţie a vezicii (adenom de prostată, cistită, calcul al vezicii) sau o diminuare a capacităţii sale.