nefrită s.f. - inflamaţie a rinichilor (nefropatie)
Nefrita interstiţială este o boală caracterizată printr-o atingere a ţesutului renal interstiţial (ţesutul de susţinere a nefronilor). Denumite şi nefrite interstiţiale pe cale ascendentă, sau pielonefrite, ele sunt provocate de o infecţie sau de o malformaţie a căilor excretorii (uretere, vezică, uretră).
Pielonefritele acute nu afectează de cele mai multe ori decât un singur rinichi; sunt de origine bacteriană (E. coli, Klebsiella, Proteus etc.) şi se manifestă prin dureri lombare vii, însoţite de frisoane şi febră. Tratamentul lor se bazează pe administrarea de antibiotice,
Pielonefritele cronice pot afecta un singur rinichi sau ambii. Ele sunt consecinţa unor infecţii urinare recidivante, provocate, în general, de anomaliile congenitale sau dobândite ale căilor excretorii. Dacă pielonefrita nu afectează decât un singur rinichi, ea nu are consecinţe asupra funcţiei renale. Dacă ea este bilaterală, antrenează treptat o insuficienţă renală.
Nefritele interstiţiale acute sunt legate de absorbţia unor
toxine sau sunt provocate de reacţii alergice îndeosebi ale anumitor medicamente. Cu o apariţie bruscă, ele se traduc, în general, printr-o insuficienţă renală acută.
Nefritele interstiţiale cronice sunt provocate în principal de afecţiuni metabolice (hipercalcemie sau hipokaliemie cronice) sau de acumularea în rinichi a unor substanţe toxice (analgezice, litiu, unele medicamente anticanceroase ca cisplatina etc).