nefroză s.f. - leziune degenerativă a rinichiului
Boală ce afectează glomerulii rinichiului, care se traduce printr-un sindrom nefrotic (scădere a nivelului sangvin al proteinelor). Nu există o cauză cunoscută a nefrozei, care este legată de o anomalie a peretelui capilarelor glomerulare; peretele devine permeabil pentru proteine, care pot părăsi sângele şi pot apărea în mari cantităţi în urină (proteinurie). De aici rezultă un eflux de apă spre ţesuturile interstiţiale ale organismului, antrenând apariţia edemelor.
Nefroza este frecventă mai ales la copii. Debutul este, în general, brusc: apariţia de edeme difuze sub piele sau sub membranele seroase (efuziuni pleurale, peritoneale sau pericardice). Urina este puţin abundentă, închisă la culoare. Ea conţine un nivel ridicat de proteine, de albumină în particular, în timp ce concentraţia de proteine din sânge este foarte mică. Nivelul de lipide (colesterol şi trigliceride) în sânge creşte, pe când biopsia renală nu pune în evidenţă leziuni semnificative.
Acesta constă atât în luarea de corticosteroizi în doze mari timp de mai multe luni, asociată cu luarea de diuretice, cât şi într-un regim care limitează aporturile de sare şi apă, cu scopul de a evita agravarea edemelor. În general, simptomele dispar în câtva zile sau în câteva săptămâni, dar micşorarea dozelor de corticosteroizi trebuie să se facă treptat.