osteomielită s.f. - inflamaţie a măduvei oaselor
Boală infecţioasă gravă, cronică sau acută, a ţesutului osos. Microbul responsabil de osteomielită este Stafilococul auriu. El contaminează osul pe cale sangvină, plecând de la o infecţie locală (plagă infectată, abces, fractură deschisă). Osteomielita afectează mai ales oasele lungi (tibie, femur, humerus); cei mai predispuşi sunt copiii sau la adolescenţii.
Osteomielita se manifestă prin dureri intense ale osului atins, însoţite de o inflamaţie şi o umflătură locală, febră mare şi o alterare a stării generale. Uneori, simptomele sunt mai puţin intense, asemănătoare cu cele ale gripei.
Tratamentul trebuie să fie efectuat de urgenţă. El constă în administrarea prelungită (mai multe luni) de antibiotic, cu imobilizarea osului infectat în gips, sau în realizarea unei intervenţii chirurgicale.