paralizie s.f. - pierdere, totală sau parţială, a mobilităţii şi sensibilităţii corpului
Scăderea sau pierderea totală a motricitatii unuia sau mai multor muşchi. O paralizie poate privi un mic grup de muşchi, un membru (monoplegie), partea inferioară a corpului (paraplegie) sau întreaga jumătate stângă sau dreaptă (hemiplegie). Atunci când forţa musculară este doar diminuată se vorbeşte de pareză.
Cauzele apariţiei sunt diverse: microorganism neurotrop (bacteria responsabilă de difterie sau virusul poliomielitei, de exemplu), traumatism, tumoră benignă sau malignă, accident vascular cerebral (hemoragie, întrerupere a circulaţiei), scleroză în plăci. Se deosebesc paraliziile centrale, unde leziunea este localizată în encefal sau măduva spinării, şi paraliziile periferice, în care leziunea este localizată pe un nerv.
Tratamentul poate diferi în funcţie de provenienţa paraliziei, se poate face tratând fie cauza, atunci când este posibil (extirparea chirurgicală a unei tumori, de exemplu) care duce, în unele cazuri, la regresia sau la dispariţia paraliziei, iar în alte cazuri, este posibilă o regresie spontană, chiar în mod frecvent, ca în cursul unor accidente vasculare cerebrale; în formele cu prognostic mai sever, tratamentul constă, în principal, în reeducare.