pericardită s.f. - inflamaţie a celor două foiţe ale pericardului
Cele mai multe pericardite sunt de origine infecţioasă. Unele pot totuşi să evidenţieze o conectivită (boală a ţesutului conjunctiv al diverselor organe) sau uneori un cancer.
Pericardită acută este o inflamaţie a pericardului seros care conduce de cele mai multe ori la apariţia de lichid între cele două foiţe ale sale, în cavitatea care le separă. Frecvent nu poate fi găsită nici o cauză. În pericarditele acute benigne, este descris un mecanism imunologic. Cauzele cunoscute sunt o infecţie virală (efuziunea lichidiană dintre cele două foiţe este limpede) sau microbiană (efuziunea este atunci purulentă), o tuberculoză, un cancer sau un reumatism articular acut. Pericardita acută se traduce printr-o durere toracică ce se amplifică la inspiraţie, asociată fiind cu febră. Evoluţia unei pericardite acute benigne este întotdeauna favorabilă fără tratament, dar recidivele sunt frecvente. Atunci când lichidul cuprins în pericard este prea voluminos, pe punctul de a comprima inima şi a stânjeni întoarcerea venoasă, sunt practicate puncţii. Pericarditele tuberculoase, canceroase, microbiene, reumatismale şi conectivitele necesită un tratament specific legat de boala în cauză.
Pericardita uscată este o inflamaţie a pericardului şi uneori constituie doar stadiul iniţial al unei pericardite acute cu efuziune.
Pericardita cronică constrictivă este o inflamaţie a pericardului și se traduce printr-o îngroşare importantă a constituenţilor pericardului, realizând un adevărat înveliş care strânge inima şi stânjeneşte umplerea ei. Este vorba de o complicaţie rară a unei pericardite acute tuberculoase, care poate să se instaleze în câteva luni sau în câţiva ani.