polip s.m. - tumoră de cele mai multe ori benignă care se dezvoltă pe mucoasele cavităţilor naturale ale organismului
Polipii pot fi unici sau multipli, mai mult sau mai puţin proeminenţi pe suprafaţa organului: ei sunt adesea pediculaţi (legaţi de organ), mai rar sesili (puţin proeminenţi). Ei îşi au locul de preferinţă în tubul digestiv (colon, stomac, rect), pe mucoasa uterină, în nas şi în laringe. Polipii vezicii sunt denumiţi impropriu polipi: aceştia sunt papiloame. Polipii colici şi rectali sunt fie de tip zis „juvenil", care nu degenerează, fie adenomatoşi, care pot degenera într-un cancer.
Polipii cavităţii uterine pot fi cauza unor sângerări.
Polipii corzilor vocale se manifestă printr-o modificare a vocii.
Polipii foselor nazale se manifestă printr-o obstrucţie nazală, printr-o rinoree (scurgere de lichid) şi uneori printr-o pierdere a simţului mirosului. Polipii prezenţi doar într-o fosă nazală sunt de cele mai multe ori consecutivi unei sinuzite cronice sau unei tumori. În majoritatea cazurilor aceste tumori sunt benigne. Prezenţa polipilor simultan în ambele fose nazale constituie manifestarea unei polipoze nazosinusiene.
Polipii meatului uretral survin, în principal, la femeia în vârstă. Benigni, aceştia, iau forma unor proeminenţe roşii, uneori pediculate, şi se manifestă prin dureri locale la frecare, prin sângerări şi, de asemenea, în unele cazuri, prin dificultăţi la micţiune.