salivă s.f. - lichid fiziologic secretat de glandele salivare
Principala sa funcţie este de a umecta mucoasele gurii (limba, obrajii, faringele), uşurând astfel vorbirea, masticaţia şi deglutiţia. Saliva mai are şi un rol antiseptic. Volumul secreţiei sale (0,7 până la 1 litru pe zi) şi concentraţia sa sunt reglate de activitatea nervilor simpatici şi parasimpatici. Secretată în mod continuu, saliva este înghiţită de una până la trei ori pe minut în afara meselor; în cursul acestora, secreţia de salivă se măreşte.
Micşorarea fluxului de salivă, care protejează mucoasa esofagiană, se traduce printr-o senzaţie de „gură uscată". Această senzaţie poate fi cauzată de emoţii, de luarea de anumite medicamente (atropină), sau de unele boli (sindromul lui Gougerot-Sjogren). Acest lucru poate fi ameliorat prin vaporizarea de lichide de substituţie. O producţie prea mare de salivă poate fi legată îndeosebi de o afecţiune dentară (carie, gingivită, ulcer bucal) sau de o boală neurologică (boala lui Parkinson, rabia).